sosire

Sosire-ţi

în jurul tău am plantat o lizieră de palmieri
spre tine să nu mai treacă toate şi ceilalţi;
în margine de lume tu să-mi fi cea de ieri
cu murmurul fiorilor gri în aşteptare aşezaţi.

am suflat în umbră prilej cale să-mi deschid,
urechea am curăţat-o de neaciuatele miresme,
să aud gemătul timpului cu tălăzuirea de arid
de la naştere el pururea înzorzonat cu aiurisme.

negrul gând mi l-am poleit cu dos de scoică
din lumină de oglinzi spre lume tot împins,
în spate tot mă lovea frunza-n valuri şi eufonică,
din ţipătul ochiului ridicam un cer destul convins.

şi înaintea mea vedeam părerile fuginde,
era primăvară, cam aşa ceva, era aprilie
ce divorţa de zăpezile vlăguite în lichide
şi presărând pe gând curaj, voiam sosire ţie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosire

Lasă ancora să-şi afle pat moale de-acuş
În ape-adânci, difuze, lângă ţărmul roz ca un obraz de fată –
Ai ajuns, înfăşoară-le, pregăteşte-le culcuş
Velelor impregnate de sare, ele nu vor mai zburda niciodată
Pe mări învolburate şi perfide:

Pentru c-am ajuns în Insulele Hebride.

poezie de Hamish Maclaren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec linia

de sosire ultima dată târâş
aproape mort de dor firesc
îţi zici că pare nebună teama
de a ajunge dincolo de o dungă
care nu ştii că desparte această
lume de alta cu cerul întunecat

o trec definitiv şi-mi pare rău
că sunt acum în cealaltă parte
pierzându-mă în grădini liber

o trec şi pot să-mi reproşez
că stau pe culcuş de mormânt
moale cu satin galben ca-un lut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica povaţă...

(pentru altfel de viaţă!)

Picăturile fac oceanul,
clipele anul.
Orice plecare
devine o cărare.
Cel care dăruieşte
în alţii se oglindeşte.
În orice sosire
există o găsire.
Cine mereu învaţă,
are adevărata viaţă.
Cine nu se opreşte
ajunge unde doreşte.
Găseşte înalta pace
cel care bine face.
Termină de construit
până la sfârşit.
În cuvinte puţine
e tot ce ne ţine.

poezie de Aurel Ifteni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmul deşertului, ritmul lumilor trecute, viitoare

nici un reper
totul
fiind reper

când vei înţelege
ritmul deşertului
ritmul lumilor
trecute
viitoare
urma prezenţei tale
se va aşeza
pe nestatornicia unei dune
nisipul îţi va păstra
umbrele
ecourile
un ritm
îţi va capta
trecerea
o boare
te va fixa

[...] Citeşte tot

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit primăvara

Pe dealuri se topeşte
De raze calde mângâiată,
Zăpada albă se strecoară,
Şi-ncep florile să răsară.

Ghioceii albi, imaculaţi,
Se ridică pe câmpie
Anunţând cu bucurie
A primăverii sosire.

Pomii au înmugurit
Dezbrăcându-se de-a iernii grea cămaşă,
Lăsând greaua promoroacă
Îmbrăţişând primăvara luminată.

Copii fug pe străzi, se joacă
Atmosfera caldă, răsuflă eliberată
A naturii largi braţe se deschid,
Primăvară, bine ai venit!

poezie de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mat

Pari nestrunit, tu cal de cal,
Gonind sălbatec prin Deltă
Spre-o linie de sosire
Mai degrabă
Inexistentă

Poate calul de alb
Să-ţi încetineze galopul
Să-ţi dea o mână de ovăz
Şi ţesălându-te
Să îţi aprindă focul

Poate calul de negru
Să-ţi sară în faţă pe două copite
Să-ţi curme-ntr-un fel rătăcirea
Şi-apoi, disperat,
Să ne jucăm de-a iubirea

Da, regele alb e învins
De-o damă neagră rapace

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A.K. Macleod

Am plecat să revăd priveliştea aceea pe care o iubesc atât mult,
iar omul care era însăşi înţelesul locului – şi pe care îl îmbogăţea –
m-a întâmpinat la Ullapool.
Fermecătorul ţinut era înzăpezit
şi de aceea frumuseţea lui se revela într-o nouă lumină.
A doua zi, acel care m-a salutat la sosire
cu bucuria adevăratei bucurii,
a vomat sânge
şi a murit.
Fermierii, pescarii şi femeile incapabili
să spună ceva, au spus:
"E o zi deosebită" şi "E o zi minunată";
iar eu am gândit: "Da, este."
Şi m-am mai gândit la el zăcând acolo,
centrul mort al tuturor si a toate.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Simt doruri viscolindu-mi iubirea
şi clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunţă sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.

Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.

Simt doruri sfârtecând dăruirea
şi viaţa aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.

Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
şi crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu eşti departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.

poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adancul necurmat al iubirii

Am incercat mereu sa aflu pacea,
Am cautat-o inlauntrul meu,
Am rascolit prin amintiri si vise
Si am gasit doar cerul meu, mereu...

Doar cerul meu. Albastru infinit,
Si dincolo de-albastru, Dumnezeu.
De-acolo pan-aici, intr-o secunda
Nici o distanta;numai cer si eu...

Pe aripa de suflet ma inalt,
Iubind ce-mi este dat, fara oprire,
Iubindu-L mai intai pe Dumnezeu
Ce m-a vegheat mereu de la sosire...

A fost cu mine cand eram copil,
Cand, tanara, iubire-am intalnit,
Cand greu mi-a fost pe cale deseori,
EL niciodata nu m-a parasit.

poezie de Iulia Comaniciu (27 iunie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!