sonet epigramatic

sonet epigramatic

Sonetul epigramatic

Hibridului să-i ştergem fardul:
Sonetu-acesta care-nţeapă
E-o epigramă-n care bardul
Deşartă trei găleţi cu apă.

definiţie epigramatică de Alexandru Clenciu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

madrigal epigramatic

Madrigalul epigramatic

Un mic cavaler în zale
Al literaturii,
Ce-şi ascunde-n dulci petale
Tăişul securii.

definiţie epigramatică de Titu Ionescu-Boeru din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

epitaf epigramatic

Epitaful epigramatic

Îl descrie-n patru rânduri
Pe cel pus în patru scânduri.

distih de George Budoi din Epitaful în aforisme şi epigrame (29 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cazon - epigramatic

Nevrând să se alăture părerii,
Cum că/cantina este poluată -
Emisă de CI-stul lor odată,
Acum bolnav, în braţele durerii,

Cu o reală poftă de mâncare,
S-au adunat cu toţii – ofiţerii –
Căci nu au rezistat deloc plăcerii
De-a studia pretinsa poluare.

Le-a fost servit ciolanul cu fasole –
Li se băteau calicii pe la gură –
Şi varza cea murată,-n canţerole...

Subit, să nu se creadă că sunt loaze,
S-au echipat cu masca pe figură...!
Că ordonase comandantul: "gaze!"

sonet epigramatic de Gigi Burlacu din De-a buşi(te)lea, Diverse (30 decembrie 2010)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet diliu

caut sensuri deziubirii
lumilor pe contrasens
răsucit în abur dens
acel strop din legea firii

c-am avut noroc un car
la oricare ghinion
cât mă cred un zeu mignon
doldora de şui habar

iute se prelinge stropul
limba amorţeşte hâd
ştergând cerul gol cu mopul

şi de ce ar fi diliu
un sonet unde nu râd
nu pot pentru ca să ştiu

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet consonant vocalic

Eugeniu şi Janet
Se găsiră, se gândiră
Să încalece pe-o liră
Într-o ramă de sonet.

Se luptară tête-à-tête
Până-n iarbă adormiră...
Nu ştiu cum de nu mă miră,
Nu-i grozav să fii poet.

Unul nu vedea un smoc,
Altul n-auzea deloc.
Mioritic să-i resorb,

Pot să fac apel la SMURD:
Primul cred că este c-ORB,
Cel de-al doilea e ab-SURD!

sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet consonant

Primăvara instinctelor tale,
Tresare prin somnu-i buimac,
Cu duhu-ţi de ambră mă-mbrac,
Visând la nuntiri vegetale...

Urcăm la-nălţimi zenitale,
Tu – roşie, ca floarea de mac,
Cu fluturi verzui în stomac,
Eu – zeu cu priviri abisale.

Îmbinăm două mici universuri,
Uneori, Simm, tu mă crezi desuet,
Înnotăm voluptos printre versuri,

Ne vrăjim, consonant, c-un sonet,
Versul nostru-i cu multe-nţelesuri,
E rotund, aromat şi... complet! I

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Iubita mea, sunt însăşi aşteptarea
Cu porumbei – pridvor bucovinesc!
Se-aştern alături Muntele şi Marea,
Se-mbrăţişează şi se dezvelesc,

Îi spun că sunt şi (iată întristarea!)
Pe plaiul greu de doruri se iubesc;
Din jocul lor se naşte, pururi, sarea –
Veşmânt strălucitor, împărătesc...

Ce ştii, Slăvito, din acestea toate?
Ce ştii de Moarte, de Oprirea Ei?
Un clopot vechi îţi spune că se poate,

Dar tu arunci cu-ncredere în zei...
Acest sonet la poarta Ta se zbate,
Cum sufletul Saharei printre lei.

sonet de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet epistolar

iubita mea cu părul stacojiu
un "mic" sonet mi-ai scris eu îl văd mare
l-aş reciti şi-n vânturi zdrobitoare
sau l-aş parcurge fără să îţi scriu
că l-am gustat oricum - ce încântare
mi-a prins grumazul ca un cleşte viu...
să nu mai plângi ca lumea-i un pustiu
ce se consumă şi apoi dispare
chiar de cuvinte dulci şi-ar dedica
şi daruri siropoase din "iubire"
ar tresări şi crede-mă ar vrea
să-nlocuiască vechea amăgire
cu prospeţimea unui fulg de nea
ce ar topi-o cu nesăţ în fire

sonet de Ionuţ Popa (23 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura în agonie (sonet)

NATURA ÎN AGONIE
(sonet verii toride)

Suspină natura în agonie,
De secetă ce frunza ofileşte
Şi tot ogorul se îngălbeneşte,
În urmă lăsând ţărâna pustie.

Văpaia în calea ei pârjoleşte
Plantele şi iarba de pe câmpie,
Când curmă viaţa din natura vie
Şi norii de ploaie îi risipeşte.

Căldura a încins întreg Pământul,
Sorbind apa din râuri şi izvoare,
De arşiţa ce şi-a întins veşmântul.

Pe Domnul rog să oprească dogoare,
În moarte a nu fi deznodământul
Naturii agonizând în cuptoare.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Poeţii Noştri / 22.07.2022 (22 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!