sechestra

Pentru a sechestra un bărbat, femeia are o metodă divină: îl face fericit.

aforism de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a "sechestra" un bărbat, femeia ar trebui să-i facă farmece (vrăji). Metoda divină propusă de autor, nu funcţionează.

Vă dau autoritatea de a sechestra orice om care dă înapoi, dacă este necesar chiar să îl legaţi şi să-l aruncaţi într-un vagon de provizii... Puneţi la comandă pe cei mai energici şi brutali ofiţeri ai Diviziei. Ei vor aduna în scurt timp gloatele. Oricine se împotriveşte va fi pus la zid.

Heinrich Himmler în cuvântare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec naiv

Pe ţâţele-ţi trufaşe dau suta de parai,
Pe albe coapse zece acţiuni cu cotă,
Pe graţia-ţi de nimeni cunoscută
Ţi-aş dărui-un Buick, plus o rulotă,

Te-aş proteja cu sărutări fierbinţi
Când tremuri: prea eşti friguroasă!
Şi de-ţi laşi trupul de eros pârjolit,
Trei zile-n şir te-oi sechestra în casă!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Emil Brumaru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi bogat înseamnă a dărui, a nu dărui nimic înseamnă a fi sărac. A iubi înseamnă a trăi, a nu iubi nimic înseamnă a fi mort. A fi fericit înseamnă a te devota, a nu exista decât pentru tine înseamnă a te refuza pe tine însuţi şi a te sechestra în infern.

Eliphas Levi în Cheia marilor mistere
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e frustrant să ştii
că nu vei avea cui să-i spui
cum ai şters tu zorii cu spirt
cum l-ai păstrat pe ieri
într-o pungă de răbdare

nici câte precauţii îţi faci
ca să apuci cu două degete
ziua care acoperă
ceva mai mortal decât însăşi moartea

în lumea supravieţuitoare
eroii vor umbla cu feţele acoperite
şi îi vor sechestra pe novici
ca să-şi încropească un public

memoriile scrise doar pentru tine
se răzvratesc şi devin predicţii
în viitor nu vom fi
dar ne vom perpetua prin greşeli

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O păpădie-n vânt

Mă vei obliga să fiu prezentă,
Sau mă vei sechestra din lumea mea de poveste?
Mă vei adormi cu vorbe dulci, în prag de seară
Şi cu sărutări mă vei trezi
Pe buzele-mi uitate afară, în neaua sufletului aprinsă.
Gerului îi vei porunci să-mi atingă coapsele,
Desprinse de canapeaua mov-lila,
Nu vreau a fi la mila ta, a altuia.
Aş vrea să fiu Crăiasa din poveşti,
Căci într-o zi ai înţelege că nu pot aparţine ţie,
Eu aparţin cerului şi codrului,
Aparţin murelor, divinului...
Vijelia iubirii o primesc, dar nu mă-ndrăgostesc.
Iubesc... poemul inimii mele şi copiii pe care îi voi creşte,
Chiar de într-o zi voi fi doar o stea căzută, sau o păpădie-n vânt.
Miraj de galben, miere şi cânt.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ning devreme merii...

Nu-mi pune vini pe umeri, au mugure de zbor-
Dospeşte de o vreme, sub toamnele tăcerii.
Şi de m-apasă vina, nu umerii mă dor,
Ci albul ce se-aşază, când ning devreme merii.

Nu-mi pedepsi albastrul, se şterge printre ploi,
De-mi răstigneşti iubirea pe-altarele durerii;
N-au loc să plângă norii în verdele din noi,
Când firul ierbii strigă, că ning devreme merii.

Nu-mi sechestra poemul, în temeri de strigoi,
Ce-şi satisfac demonic, în braţele plăcerii,
Când ne privesc cu poftă cât am rămas de goi,
Desfrâul şi dezmăţul, când ning devreme merii.

Şi de mi-o fi-nchisoare zăpada de april,
Voi lua cu mine versul, să fim noi prizonierii
Nevinovaţi cu vina de-a naşte infantil
Un anotimp în care să nu mai ningă merii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iubirea

Eu am crezut, de când mă ştiu, şi am simţit şi-am vrut şi am iubit
Ca, pestetot, pe unde am umblat, să am ceva de spus, de luat, de dat!
Eu am pretins, de când mă ştiu, că, a zidi iubirea, mi-e datorie castă,
Fără putinţă de refuz, prejudecăţi, tăgadă, pretext de inutilitate!
Ca şi cum Fericirea ar fi iubirea însăşi, Omul etern, credinţa, viaţa!
Dar dac-ar fi ca, toate-acestea să nu mai dea speranţei niciun credit,
Şi, mâine, între oameni, inoportună să devină, iubirea pe Pământ...
Şi, dacă singur-aş citi, cândva, îndemnuri la iubire, bunătate, omenie
Şi, nimeni să nu mai vrea să-adune în fiinţă Fericirea, fir cu fir,
Ca şi cum astăzi, Omenirea n-ar mai avea oameni adevăraţi pe Tera,
Eu, totuşi, aş rămâne-aici să dau, să întregesc, să cred, să împlinesc!
Aş sta aici etern, să semăn, să plivesc, să recoltez grăunţe proprii!
Dar, când efemeritatea, inutil, bizar m-ar sechestra eternităţii,
Ţărâna-mi, ireversibil, coagulant, credibil s-ar preface în iubire!
Ca şi cum, doar iubirea ar fi utilul, legitimul sentiment al omenirii!

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul vremii

De m-aş întoarce în vâlvoarea vremii
Să sting până la urmă 'ntregul foc
Şi în cenuşa gri să fac mătănii,
Secundele încremenind pe loc,

Atâtea primăveri ar locui-ntr-o floare,
Atâţia muguri mi-ar pocni la tâmple,
Nu s-ar mai pregăti, ca de plecare,
Cireada viselor mereu flămânde.

În iarba verde, verde mi-ar fi braţul,
Genunchiul l-aş înfige în pământ
Şi-aş strânge cu putere-n juru-mi laţul
Iubirii crude - veşnic legământ!

'Napoia vremii dacă m-aş întoarce,
Reinventând alte bătăi de ceas,
Aş sechestra la mine în torace
Doar verile ce n-ar avea sălaş.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!