Serioase/triste despre scutit
Rezultate pentru scutit în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
De-ar fi fost fericit în dragoste, Adam ne-ar fi scutit de existența Istoriei.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu-i scutit de dificultățile începutului, în special când se ia viața de la zero, la 40 de ani într-o țară ca America.
Margareta Pâslaru în Un Crăciun de neuitat dăruit copiilor!
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Niciun creștin nu este scutit, sub niciun chip, de crucea sa, pentru că e un dar de la Dumnezeu suferința.
Arsenie Papacioc în Ortodoxia în mărturisiri contemporane
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la viață să nu aștepți nimic, dimpotrivă, tu trebuie să-i dai totul. Numai așa vei fi scutit de deziluzii și te poți bucura de tine, de lupta, de independența și de puterea ta creatoare.
aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura s-a arătat darnică numai cu cei pe care i-a scutit de obsesia morții. Dacă-i firesc să mori, nu-i deloc firesc să zabovești asupra morții.
Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât de inaccesibilă, de ideală ar fi o idee bună, e mai bine să năzuiești la realizarea ei, să năzuiești chiar fără rezultat, decât să-ți pui mâinile în poală cu înțeleaptă resemnare și să proclami: oamenii sunt ticăloși. Prea lesne se crede omul scuzabil, prea își face iluzia că poate fi atât de lesne scutit de o activitate serioasă obligatorie (nu numai pentru a-și prelungi viața, pentru a-și acoperi îndatoririle acest jalnic minimum - ; ci și, în plus pentru semenii săi mai buni.
citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 87
Adio! Ești prea scump să te dețin
Și tu probabil știi cât valorezi;
De obligații ești scutit deplin,
Iar eu nu-ți sunt dator, după cum vezi.
Căci cum să te posed fără să vrei?
Și cum să merit aste bogații?
Să-mi dai splendoarea ta n-are temei,
Acest hatâr nu se va consfinți.
Când nu-ți știai valoarea mi te-ai dat
Și făcând asta, cred că ai greșit;
Mărețul dar, căci tu te-ai înșelat,
Se-ntoarce acasă, bine-ai chibzuit.
Atât cât te-am avut, a fost un vis,
În somn sunt rege, treaz sunt un proscris.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viză către asfințit
Îngândurată, stau privind de la fereastră.
În zori de zi, într-o grădină,
Îmi cântă o pasăre albastră,
Într-o feerică lumină.
Eu o ascult și văd cum crește.
Străfulgerarea-i tot mai mare.
Lumina ei m-ademenește.
O lume nouă, la orizont mi-apare.
Scăpată să mă văd de orice trudă
De întuneric și mistere,
De om, jivina cea mai crudă,
De zgomote... Nu vreau decât tăcere.
În mână stau cu-n pașaport
Cu viză către asfințit,
De m-oi vedea în mult visatul port
De hoți și mincinoși scutit.
Și fiind astfel cu mulțumire,
Eu las pământul, lumea toată,
S-o duc-așa fără de știre,
La nesfârșit, numai să poată.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Gumann din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile vieții
Copile,
Ești cea mai frumoasă făptură
Pe care am văzut-o vreodată!
Ochii tăi- stele strălucitoare,
Zâmbetul tău-Lumina Lumii.
Tu ești îsăși viața
Ce a rodit din Sămânța celestă,
Ești Îngerul ce a străbătut Cerurile
Pentru mine,
Pentru a-mi fi alături.
Deși pari fragil, ești pregătit
Pentru a salva viitorul,
Pentru că tu, porți cu tine
Toată învățătura Lumii
Și Iubirea, izvor necesar omenirii.
În mileniul trei, tu porți-
Credința
În mai bine
Și în mai frumos,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (20 mai 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul poetului
Înapoiez pământului tot ce-am primit de la pământ,
Las totul brazdei și nimic pentru mormânt,
Lumânarea s-a topit, veghea spiritului a stins ultimul far,
Nu-i este dat privirii să urmeze visul, în zare e-un hotar.
Te părăsesc, dar sunetul atâtor cuvinte ale mele
Rămâne, vei auzi ecoul lor. Eu am cântat sub stele.
Exilul m-a eliberat, dintr-o lume-n alta m-a condus,
Prin toate lumile care există și care, încă, nu-s.
Scutit de furii ursitoarele-au fost cu mine blânde,
Am cutreierat catedralele minții murmurânde;
Toate timpurile prezentul meu, pretutindeni acasă,
Fără teamă sau speranță; invidia nu mi-a fost mireasă.
Bată vânturile! Adevărul a fost de la-începutul lumii-al meu
Și prietenia-încălzită cu vinul lui Noe, bun, sub curcubeu,
Și râsul amintind de heruvimi, scuturând voios cu-aripa
Fotonii luminii și lacrima muritorului trăindu-și clipa.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Santayana, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >