Poezii despre schelet
Rezultate pentru schelet în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Amurg
Crai-nou verde-pal, și eu singur
Prin crengile cu sunet de schelet -
Învinețit ca un cadavru...
- Vino-n zăvoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oraș...
Sunt alții, și un alt poet -
E mult de când dormim în umbră,
În cimitirul violet...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi copaci, așa ca noi
Doi copaci, așa ca noi
Și-au împleticit în cer
Brațele cu muguri noi
Priponind flori în eter.
Zorii clipelor răstoarnă
În ochi roadă, stelele,
De le-om scutura în toamnă
Vom umple panerele.
Apoi înțelepți, înalți
Ne-om ascunde în zăpadă
Pe-un schelet de elefant
Adormit într-o livadă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Bat sălbatic clopote de nuntă
Blestemat e ceasul când abjur
Suntem zugrăviți ca pe-o icoană
Nu cu roșu numai cu azur
Umerii ți-s parcă promoroacă
Trupul tău mă soarbe ca un hău
Cade o zăpadă sângerie
De pe iarba pântecelui tău
Și acolo sus sub baldachine
Steaua mea se-aprinde violet
M-ai făcut bărbat până la șolduri
De la sold în jos sunt un schelet
poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scheletul
Sunt prizonierul vocilor de gheață
Ce îmi vorbesc cu aer șfichiuit
Despre tărâmuri reci și-ntunecate
Unde pe veci îmi voi găsi mormânt.
Înfiorat de recea lor vorbire
Mă las cuprins de frigul vorbelor ce dor
Și răscolesc în jarul stins al vieții
Cu un vătrai din os de la picior.
Cu pălăria mea de om bătrân
Și cu o zdreanță veche drept costum,
Fără tovarăși să mă-ndemn la drum
Rămân schelet într-un mormânt de lut.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chef
Mă-nfrupt la un chef parodie
c-o bere ușor Skoll-scolastică
tulburând acvatica-mi anatomie,
pe un schelet de stalactită carstică
Adâncul mi-l scot la suprafață
sunt urme de trăire impregnate
de sânge clocotind și greață,
Simptom acut: singurătate
M-am rătăcit aiurea de cuvânt
mi-i halda de steril până la glezne,
de răsădit nu-i palmă de pământ,
Înalț solarii străjuit de beznă
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie târziu
rum&coke să-ți suflu-n gură
să-ți răvășesc
insectele interioare
jazz&ganja să
mi te cos
sub aurora boreală
pășește atent
nu vrei
să declanșezi
nimic
o să te doară
am acoperit
cu dragostea noastră
gura
unei vrăjitoare
noiembrie târziu
mesteacănul din curte
pare-un schelet lucios
în razele de soare
pe
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviri mumificate
Trebuie să curăț petele de sânge
din interiorul pantofilor
ți-am spus să nu încerci
să te sinucizi în mine
prin indescifrabila
croșetare a neuronilor
ai călcat de atâtea ori în străchini
tăindu-te în propriile ascuțișuri
îți simt ADN-ul pe limbă când mănânc
mi-ai înviat toți morții
i-ai pus la masă
rupe-ți carnea cu oasele lor
transformă-ți binarul schelet
în cuvânt
o să deschid fereastra
să îți arunc
privirile mumificate la gunoi
sau în ochii orbilor
e o metodă mai bună
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Teo enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmp de primăvară
Pe câmpul înclinat se face scară
și-n păsările-n crengi planând grămadă,
au început și vocile să scadă,
e-o seară de baladă și de ceară.
Se-ncuibă-n cer a pomilor torsadă. cresc
florile pe un schelet de scară stingher prin
curți rămasă de-astă vară, se-aude pulsul
fiarelor de pradă.
Fiind și totuși vag neîntâmplată.
Cum totdeauna încă ni se-arată,
albirea nopților de primăvară.
Din val în val a început să bată
un grâu mai lin cum n-a fost niciodată
pe locul mărilor de-odinioară.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
am modificat liniștea,
uimită de frunza verde.
pornirilor le-am scos goliciunea
și instinctele primare din trăirea totală.
din pânza desenată s-a scurs închisoarea verdelui
în vopsele convulsive cu înjunghieri amoroase,
s-a distins uitarea și apusul de sub castani.
silabele au suflat în tăciunii mocniți
și noaptea rotundă a strălucit rece.
plecată peste timp, fără secunde,
merg prin eclipsa și amnezia lunii
traversând tristețea teiului
și clipa schelet ia formă de cruce.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Independența
independența noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare
noi o transpunem în formula următoare
(I) egal cu (eee) dar fără loc sub soare
independența noastră-i ca o disperare -
eliberarea eliberării de eliberare
ca un schelet dintr-un dulap ce nu mai moare
ca o fantomă fluturândă-n colț de zare
independența noastră-i ca un boț de sare -
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare
să văd mereu a răsăritului lucoare
independența noastră-i ca o confirmare -
eliberarea eliberării de eliberare
c-avem numai o țară - România Mare
la sânul Europei, în vechile hotare...
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >