Poezii despre salt
Rezultate pentru salt în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Rondelul ajungerii la cer
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieții plâns îneci.
Spărgând fluidicul său smalt,
Ca o săgeată de-aur treci.
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.
I se mai dă-n sfârșit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci și reci
În cer s-ajunge dintr-un salt.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salt
Neprețuind virtuțile celeste
S-a avântat spre-al mărilor decor
și-n peșteri sub câmpiile aceste
căzând într-un abis interior.
Zadarnic salt. Câmpiile îl cheamă
și cerul nestemate îi oferă
și negreșit e scos ca să dea seamă
în cealaltă, știută, atmosferă.
poezie de Corneliu Vasile din revista "Familia" (noiembrie 1973)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din salt și crupă...
Din salt și crupă-naripat
Între cristale efemere
Fără-a-nflori amar veghere
Gâtu-ncetează ignorat.
Știu bine că n-am fost chemat
Din două guri sorbind plăcere
Nicicând aceleeași Himere
Eu, silf pe-acest plafon brumat!
Potirul pur în care-nvie
Doar nesecata văduvie
Agonizează dar nu vrea
Naiv sărut dintre funebre!
Să-și piardă răsuflarea-n ea
Vestind o roză în tenebre.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să salt zidire ...
Să salt zidire numai din cuvinte,
În veci să dăinuie, cât infinitul,
Nu va-nsemna-nceputul, nici sfârșitul-
Doar ruga mea, ce-oi ridica fierbinte.
Să o înalț din dosnice firide,
Unde poeme vor dospi în fașă
Și viața-ntreagă să mi-o pun chezașă,
Că fi-vor vii când poarta-i veți deschide.
Și de-oi scurma cu mâinile zdrelite,
Știind că tulbur înțelesuri caste,
De ritualuri vechi orânduite,
Desferecând puteri iconoclaste,
Voi scrijeli noi rânduri nesfârșite,
Din izbitoare, de neșters contraste.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâinile comandă mângâind
Iubire comanda-i la tine
iar mă chinuiești cu ora
parcă-mi arde foc în vine
foc la dispoziția tuturora
Chiar mă chinuiești cu ora
stai culcat salt înainte
îngeri la joasă înălțime flora
iar dispare în cuvinte
Stai culcat salt înainte
parcă-mi arde foc în vine
comori printre morminte
iubire comanda-i la mine
N-am să te urăsc cu ora
prada mea și-a tuturora
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salt înaripat
noaptea când mă năpădesc gânduri confuze
iar fac disperat apel la steaua mea
întâlnesc poeții drepte, lucide călăuze
ce-mprospătează timpul pe subtilă rețea.
mărturisiri de veac abandonat de zei
îmbrățișări de sfinți ca de sacre icoane
ostași care se luptă cu nourii grei
s-apară curcubee pentru triste canoane.
poeții sunt chei la magic univers
deschid orice poartă, zăvoare topesc
la steaua din care se naște un vers
mă aplec, mă închin, mă opresc.
pentru drum închis găsesc un revers
fac salt înaripat cu suflu ceresc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salt
Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniștea ta,
Ca o rețea de nervi, de gânduri,
De dorințe și amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...
Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Și-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Și-am zburat și nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzește muntele înzăpezit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima oră
La Circ...
Un accident banal
Un acrobat,
Un salt mortal
Și...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au țipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi și-un accident adevărat
Și-a fluierat...
Zadarnic
Mortul n-a mai înviat...
Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus și până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Salt palmele-ți, le fac aripă ...
Mă uit în ochii tăi albaștri
Și chipu-mi văd în cei doi aștri.
Privirea ta mă înfioară
Și înfloresc ca într-o doară.
La gura ta mă uit și strig:
Sărută-mă că mi-este frig!
Dar tu, cu buze de copt rod,
Te uiți mirat, ca un nerod.
Salt palmele-ți, le fac aripă,
Le pun pe pielea mea ce țipă...
M-atingi numai pe sânul stâng?!
O, tu, iubitul meu nătâng!
Tu nu știi, sânul drept se strânge,
Durerea lui încet și-o plânge.
Tot trupul meu e-o vâlvătaie
Și-aș vrea la tine în odaie,
Să mă dezmierzi cu nerăbdare
Cu-o nesfârșită sărutare,
Din creștet până în călcâie
Că nu-i putere să amâie
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia versului de aur
În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
și duzine de pixuri
Am iubit cele mai frumoase
femei din lume
M-am îndrăgostit
de cele mai gingașe
fecioare
În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal
Între
arta poetică
și
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >