Poezii despre rostul
Rezultate pentru rostul în creaţii poetice, în ordinea relevanţei şi a calităţii:
Rondelul durerii
(la un eveniment nefericit)
Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neştire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu ştiu cum să dau de ştire.
Zile grele, nopţi doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neştire.
Cu aşa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri şi-n pătimire,
Rostul nu mi-l mai găsesc.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume de ce tu eşti rea
Lume de ce tu eşti rea,
Căci n-ai fost făcută-aşa;
Dumnezeu te-a făcut bună,
Dar tu, astăzi, eşti nebună.
Iute uiţi de-ţi fac un bine,
Crezi că tot ţi se cuvine,
Dar de îţi fac rău o dată,
Tu nu mă uiţi niciodată.
Fie răul mic sau mare,
Tu nu-mi dai în veci iertare.
Lume, lume eşti ingrată
Şi de draci eşti posedată.
Altul este rostul tău,
Rostul dat de Dumnezău;
Rostul tău e să fii bună,
Schimbă-te, nu fi nebună!
pamflet de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care-i rostul nostru?...
Doamne Dumnezeul meu,
ne-ai dăruit atâţia ani
şi nu ne-ajung să înţelegem rostul
şi nu ne-ajung să înţelegem viaţa
şi-atunci?
ce fac fluturii?
ce fac gâzele?
ce fac albinele?
cu puţinele zile,
cu puţinele ore,
cum de reuşesc să trăiască cu-atâta intensitate?
şi cum de pot iubi în imensitate
şi cum se bucura de zile, de ore, de secundele scurtate?
Doamne!,
rânduiala Ta cu toamne,
rânduiala ta cu flori,
cu parfumul lor,
de ce nu ne ajunge timpul?
de ce noi vrem în braţe tot Olimpul?
spune-mi Doamne, de ce?
[...] Citeşte tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul pământului
În direcţia vântului,
Verbul tresare,
În tremurare -
Taina Cuvântului!
E Ora cântului,
În Cer şi-n Mare,
În direcţia vântului,
În distilare...
Focul avântului,
Vers şi mirare
Cânt şi-alinare -
Rostul pământului,
În direcţia vântului...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul transei
rostul transei a murit la fiecare întâlnire
golul clocotind şi-a vărsat lava
pe hârtia de scris
cuvintele au devenit cărămizi zidind ziua
pentru supunerea faţă de lucruri
am plecat stângace dintre pereţii falşi
şi gesturi letargice
unde firimiturile de soare au încheiat ziua
în palma deschisă mişună eonii
ca nişte plumbi
purtători de scoarţă de copac
poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoluţia morţii
cimitirele vor să intre în greva foamei. nu mai suportă atâta aport de energie
şi se gândesc la pribegie. mai ales că până şi polii au început să migreze
lăsând acele busolelor de capul lor
dintr-o groapă o mumie râde la soare
e îmbălsămată cu platic, invelită în plastic
şi nu se supune nici unui proces de descompunere
doar copii mici mai ştiu ce-înseamnă să putrezesti fără mofturi
dar nici copii nu mai mor decât nenăscuţi
dacă apuci să ţipi nu mai scapi
eşti obligat să trăieşti
cu vaccinuri cu tot
moartea a decis să se revolte
cimitirele fac marşuri de susţinere
dar cuvintele zboară lăsând dâre roşii în urmă
rostul revolutiilor e să moară
rostul cimitirelor e să primească morţii
şi rostul morţilor e să putrezească
pentru a da naştere noului
dar pe undeva regulile au fost contestate
şi declarate neconstituţionale
[...] Citeşte tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul
Zarbă şi cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e aşa, ea zicea că nu e aşa.
El s-a-nfuriat şi s-a luat c-o ţeapă după ea.
Şi ea ştia un rost în ulucă, fuga acolo.
Băgă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine ştie, nu mai trecuse de mult pe-acolo, se mai îngrăşase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu ţeapa.
Şi dă-i şi dă-i.
Se strânse lumea, ea ţipa din partea ailaltă,
Da' o durea dincoace.
Când a lăsat-o, a trebuit să mai rupă o ulucă, s-o scoată
De-acolo.
De-aia Riblei îi ziceau toţi să nu mai muncească,
N-are nevoie, că ea îşi are rostul ei.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul
Zarbă şi cu Ribla s-au luat la ceartă.
El zicea că e aşa, ea zicea că nu e aşa.
El s-a-nfuriat şi s-a luat c-o ţeapă după ea.
Şi ea ştia un rost în ulucă, fuga acolo.
Bagă capul să treacă dincolo, prin gard,
Dar n-a mai încăput decât jumătate,
Cine ştie, nu mai trecuse de mult pe acolo, se mai îngăşase.
El a prins-o numai bine, cum trebuia, cu ţeapa.
Şi dă-i şi dă-i.
Se strânsese lumea, ea ţipa din partea ailaltă,
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Ramuri, nr. 6, 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul vieţii
Cu tandreţi şi mângâieri
Faci tristeţea să tresară,
M-ai pupat, parc-a fost ieri,
Deşi este... de-astă vară.
Afară e frig şi ger,
Dar în suflet am căldură,
Gândul tău, plin de mister,
Face miere şi din zgură.
Nu distanţa, evident,
Este rodul despărţirii,
Nici măcar impediment
Când faci monument iubirii.
Cu o vreme-atât de rea,
Iarna asta prelungită,
Chiar de face viaţa grea,
Nu ne duce în ispită.
[...] Citeşte tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostul durerii
e negreşit
inima ei a aflat rostul durerii
spre răsărit
înmuguresc florile iernii
vocea ei stândă pe o culme înaltă
se-naltă în salturi spre sensul cumplit
râsul
coborând canionul înaintea vederii
plânsul
din ochiul plombat al vazduhului
aşteptând împlinirea căderii:
e atâta lumină la voi
şi pe alocuri
un aer cald
îmbracă tăcerea trecând în convoi
cuvintele
sau resturile căzânde de la masa stăpânilor
[...] Citeşte tot
poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >