Poezii despre rever
Rezultate pentru rever în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Floare la rever
nu am să dau flori unui întreg oraș
nu poate sufletul să doară îndeajuns
nici să sărute fiecare secundă
de zâmbet frumos
nu port destulă primăvară în buzunare
am doar o butonieră
și un rever cu o floare
crescută din inima mea
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu fluturi la rever
Ne fug gândurile-n lume,
Simțurile-o iau spre Cer,
Din mister, în alt mister,
Cad stelele fără nume...
Corbii stau să ne sugrume,
Clipele-n penumbră pier,
Proveniți din efemer,
Căutăm un loc anume,
Plini de nimb și-apoteoză,
Dizolvându-ne-n eter,
Dintr-o roză-n altă roză,
Cu-aripi de coleopter,
Într-o dulce-apoteoză,
Cu doi fluturi la rever...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu aparențele stilate
Îți faci drum liber la toate,
Chiar de nu ai caracter,
Avantajul îi sub rever.
catren de Valeria Mahok (4 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile
tu când te vei trezi
pe perna ta un cer
senin va albăstri
ca floarea la rever
și va șopti blajin
cu rime- nepereche
că cel mai dulce chin
e floarea la ureche
mereu în așteptare
când alta la fereastră
scăldată-n fast de soare
se va îți din glastră...
poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte mari de oameni mici
am învățat cum e să fii
adult
de la naștere
pui frumos baloanele de săpun
la rever
și lași cocostârcii
să țină drumul de mijloc
iar ei
când se ridică
te uiți în stânga
te uiți în dreapta
și îți târăști corpul
niciodată obosit
până la încheietura mâinii
lui Dumnezeu
sau a cui o fi mai aproape
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chimonoul alb
pe care a încremenit o floare roșie
la rever se vede încântător
bun de admirat de pietonii prin viață
rămâne timpul să treacă cu simțire
îl port cu demnitatea unui luptător
învins doar de iubirea care lovește
pe nesimțite într-o clipă visătoare
nu-i deloc demodat albul cu floarea
în dreptul inimii lăsată de ultima
femeie care l-a admirat din motive
greu de înțeles ar fi faima mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anticurs despre radioficarea trandafirului
Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
privirea lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
însă uneori mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul verde
Am migrat cer
nomad lăcrimează pleoapa
acoperiș peste coloritul vis
împletesc cu degetul tăcerii
surâsul.
Umede șoapte albastre
strigă ochii ce dorul cară
fruntea arămie în păr
atinge vântul ce-i căpătâi
surâsul.
Lerul gândului fluturi zboară
porțile inimii plâns-a cânt
pe chipul scris taină
născut sidefiu amurg
surâsul.
Spic de iubire ochiul trezește
strecoară sfioasă tâmpla fragilă
[...] Citește tot
poezie de Vali Nițu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Valentinei
Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Învāluitā într-un cald mister,
Și cum se-nalțā, zveltā, pân' la cer,
Atuncea când o vād pe Valentina.
Un dor imaculat precum hermina
Mā-nvăluie și zboarā ín eter,
Cum se prefirā, printre crini, lumina,
Când sufletul îmi cântā Lerui-Ler!
Poporul nostru-și plânge rādācina,
Iar eu îmi prind o floare la rever,
Ca sā-mi acoper plânsetul stingher...
Și-n suflet, vai!, îmi cântā piculina,
Atuncea când o vād pe Valentina!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te regăsesc
Te regăsesc printre cuvinte,
Mereu te duci... și iarăși vii,
În noaptea patimilor sfinte
Ca un izvor... de nebunii.
Strâng depărtările năuce
Și le așez ca-ntr-un festin
Oricât ar fi, de zăbăuce,
La un rever... și așa puțin.
Vei înțelege... și vei crede
Tăcerile când desfrunzești,
Delimitându-te... de verde
În dimineți... nepământești.
Spre înălțimi, seducătoare
Mă-ndemni, a ridica priviri,
Spre albul trupului de floare
Scăldat în rouă... și-n zefiri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >