Poezii despre pronuntat
Rezultate pentru pronuntat în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
* * *
în fața părinților mei
am pronunțat cuvântul poezie
am crezut că va decela în privirea lor
un semn de neliniște
poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune la vânt
Să bată vântul,
Să ia cuvântul
Acesta, DOR,
Să-l ducă-n zbor;
Să nu mai fie
Scris pe vecie,
Nici pronunțat,
Ci blestemat
Cu dor cu tot;
Că nu mai pot
Trăi, de dor,
Și nici să mor!
poezie de Marius Robu (18 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Ilustrație individuală în stadiul pronunțat declinant, conturată inconștient afară din profundul adânc de subconștient.
Alegorie vivace compusă efervescent prin fuzionarea para-rațională dintre principii eterogene, dar care într-o ordine anume așezate capătă semnificație onirică, dornică de interpretare.
Vis, probabilitate congruentă cu suma tuturor impresiilor acumulate prin simțuri...
poezie de David Trăistaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentința
Povestea mea se cântă pe strune sângerânde;
Iubire tânguită, ce pe ruguri arzânde,
Își declină sfioasă, o ultimă dorință,
Către călăul ce vrea s-o treacă-n neființă...
O inimă prea plină de lacrimi ferecate,
Pe nedrept condamnată la vise refuzate,
Cu ultime puteri, își strigă inocența,
Dar nimeni n-o aude... s-a pronunțat sentința!
Ecoul mai răsună, pe-o liră obosită,
Scâncind apocaliptic iubirea ne-mplinită,
Cerul se-nduioșează și plânge în rafale,
În foc nestins, se stinge, iubirea-n a ta cale!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impasul
Te-nșeli de crezi că fi-vei izbăvit
De ce-au scris scris cei pe care îi implori.
Nu ești ceilalți și-acum te trec fiori
În centrul labirintului urzit
De pașii tăi. Iisus cel răstignit
Pe lemnul crucii nu te mântuiește,
Și nici Siddharta, care își primește
Într-o grădină moartea,-n asfințit.
Tot pulbere e și cuvântul scris
De mâna ta ori verbul pronunțat
De gura ta. E neînduplecat
Destinul tău de beznă și abis.
Substanța ta e timpul. N-ai scăpare,
Prins în șirag de clipe solitare.
poezie de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Total Library: Non-fiction 1922-1986" de Jorge Luis Borges este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la 
Bagajul de mână
În bagajul de mână am tot,
Un nonsens insipid și-o speranță,
Un verdict pronunțat de instanță,
Dar să șterg calendare nu pot.
Avionul m-așteaptă buimac,
Destinații și-o ultimă rută
Și tabele ce par o derută
Mă întreabă uimite ce fac.
E-o navă, dar fără pilot,
Echipajul rămâne la sol,
Voi pluti aiuristic în gol,
În bagajul de mână am tot.
Prin tunel se aud explicit
Rămășițe ce țin de orgoliu,
Dintr-un basm de-un senin iluzoriu
Și convingeri, și-un drum rătăcit.
[...] Citește tot
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu contează în ce limbă scrie cineva
Nu contează în ce limbă scrie cineva.
Toate limbile sunt graiuri străine, incomprehensibile.
Orice cuvânt, imediat ce a fost pronunțat,
se dizolvă și dispare undeva, devine de neatins.
Nu contează cât este de familiar, de bine cunoscut.
Nimeni nu-l poate pătrunde.
Nimeni nu știe ce este fulgerul,
ba chiar știe mai puțin atunci când acesta este reflectat
pe luciul lamei de oțel a unui cuțit.
Acum, noaptea-i aidoma mării.
În această noapte vâslim,
Dispersați, în tăcere.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafir albastru
Îți plăcea să strecori
Un trandafir albastru
Printre tradafirii galbeni,
Nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Era ca o ezitare cumva,
Într-o declarație de dragoste,
Un vers obscen
Într-un poem despre iubire,
Ca o rochie albă
Într-un lan de maci roșii,
Ca o palmă peste față
Într-o scenă de gelozie.
Chiar nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Un trandafir albastru
Într-un buchet de trandafiri galbeni,
Era ca un avertisment
Că m-ai putea părăsi,
Era ca un intrus
Într-o poveste de dragoste.
Ca parfumul prea pronunțat
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată... mi-e dor de tine!
Simți, tată, cât îmi e de dor
să te primesc în casa mea,
în care-ai lăsat dragostea?
De ce te-ascunzi după un nor?!
Tu ai fost stânca neclintită,
eu, brad ce a crescut din ea,
hrănindu-mă puterea ta,
când cetina mi-era ciuntită.
Mi-e dor de-un suflet de copil
ce locuia-ntr-un trup vânjos,
de zâmbetul tău luminos
ce soarta-l înnora tiptil...
Ai fremătat o viață-ntreagă,
nutrind speranțe și IUBIRE,
punând comori în amintire,
cu mama, femeia ta dragă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vertigo
Pe umerii mei albi cu alură de munte,
Zac toamnele, îmi lovesc ploile-i ferești;
Una cu mine sunt, uneori ceasurile cărunte
Mă izbesc cu un iz pronunțat de -tu nu-mi ești.
Pe umerii mei cu alură albastră de munte
Vine și cerul, verde crud în privire să-mbrace
Cruce, golașă de îngeri, făcându-mă punte
Până la gândul cumplit în care iubirea îți tace.
Pe umerii mei păpădie, aluzie la abis,
Trufașe stau aleanuri, surghiun absenței tale;
Las iar gingaș nenufăr, cărnii să-i stea deschis,
Poate mi-aduce vânt din mângâierea-ți moale.
În mâna ta mi-e suflet, în juru-i frăgezime,
Privighetoare-l cântă cu triluri de nuntiri;
Ah, inimă cu beznă cum pleci spre limpezime,
Păcat plin de capcane, cum cânți a trandafiri!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >