profunzime

* * *

Când cu Dumnezeu în tihnă
Îţi conferi puţină odihnă,
Multă gălăgie surdă,
Dintr-o profunzime absurdă,
Vine-n mintea ta şi zburdă!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oryana Rusus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţină-nvăţătură nu prea face bine;
Sorbiţi adânc ori evitaţi pieriana profunzime;
O duşcă mică mintea ne-abureşte,
Pe când o putină întreagă pe dată ne trezeşte.

catren de Alexander Pope din Eseu despre critică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Ea ştie – în noiembrie ochii mei
vor căpăta un pic mai multă profunzime.
Ea atunci vine să mă vadă.

An de an, când soseşte noiembrie, devine îngândurată.
Ea ştie că în asemenea zile
umbrele din ochi mei se adâncesc.

În noiembrie cerul este aproape gol, puţine păsări deasupra capului.
Ştiu, în zile ca acestea ochii capătă un pic mai multă profunzime.
Nu numai ai mei, dar şi ai altora.
"Lasă-mă să te privesc!" Îmi ţine faţa în mâinile ei.
"Ah..."
E ca şi cum o pasăre mare, bătând din aripi, plonjează
în iezerul adânc al ochilor mei.

"Este chiar o pasăre?"
N-aş putea fi sigur de asta,
dar simt că ajunge departe,-n străfund.

[...] Citeşte tot

poezie de Meng Ye
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Ea ştie – în noiembrie ochii mei
vor căpăta un pic mai multă profunzime.
Ea atunci vine să mă vadă.

An de an, când soseşte noiembrie, devine îngândurată.
Ea ştie că în asemenea zile
umbrele din ochi mei se adâncesc.

În noiembrie cerul este aproape gol, puţine păsări deasupra capului.
Ştiu, în zile ca acestea ochii capătă un pic mai multă profunzime.
Nu numai ai mei, dar şi ai altora.
"Lasă-mă să te privesc!" Îmi ţine faţa în mâinile ei.
"Ah..."
E ca şi cum o pasăre mare, bătând din aripi, plonjează
în iezerul adânc al ochilor mei.

" Este chiar o pasăre?"
N-aş putea fi sigur de asta,
dar simt că ajunge departe,-n străfund.

[...] Citeşte tot

poezie de Meng Ye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine noiembrie...

Ea ştie – în noiembrie ochii mei
capătă un pic mai multă profunzime.
Atunci vine să mă vadă.

An de an, când soseşte noiembrie, devine îngândurată.
Ea ştie că în asemenea zile
umbrele din ochi mei se adâncesc.

În noiembrie cerul este aproape gol, puţine păsări deasupra capului.
Ştiu, în zile ca acestea ochii capătă un pic mai multă profunzime.
Nu numai ai mei, dar şi ai altora.
"Lasă-mă să te privesc!" Îmi ţine faţa în mâinile ei.
"Ah..."
E ca şi cum o pasăre mare, bătând din aripi, plonjează
în iezerul adânc al ochilor mei.

" Este chiar o pasăre?"
N-aş putea fi sigur de asta,
dar simt că ajunge departe,-n străfunduri.

[...] Citeşte tot

poezie de Meng Ye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la inceput

Mai intai s-a nascut o zi,
Mai apoi o noapte,
O cascada de intrebari si de soapte...
Cuvintele prielnice mi-au fost,
Am inteles: sunt scrise cu rost.

Am privit intr-a lor adancime -
Ce bine ca aveau structura, bolta, profunzime!
In ceasul acela, mai intai,
Am raspandit parfumul Sorului...
Venus si Hecates ma privira,
Mai apoi cerul si pamantul amortira.

poezie de Ana-Maria Cristofir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mi-e sufletul un zbor de libelule,
Ce bulversează peste lacuri ceaţa
Comprimând timpul rece în pendule
Şi reformând, în profunzime, gheaţa.

Mi-e sufletul un zbor de rândunele,
Ce bate-n anotimpuri cu aripa
Desferecând copacul de inele
Şi desprinzând prin orizonturi clipa.

Mi-e sufletul un zbor de cărăbuşi
Ce trage înserarea pe colină,
E un liant al polilor opuşi,
E pegas adăpându-se-n lumină.

Mi-e sufletul un zbor de pescăruşi
Vorbind mereu cu marea în surdină.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predilecţie

noaptea adorm cu lumina la pat
cu romantismul împăturit sub pernă
să ating în profunzime un vis minunat
departe de necruţătoarea beznă.

noaptea se activează aripile iubirii
şi zbor descătuşată de tristeţe
printre stele la miracolul nemarginirii
fântână de lumină şi de tinereţe.

beau rouă stelară şi mă spăl pe faţă
să fie primenit chipul în viitor
în cartea vieţii să fiu o prefaţă
veste a cuvântului nepieritor.

ştiu că am venit în lume să învăţăm
bunului Dumnezeu să ne încredinţăm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apogeu

Să fie o greşeală, sau se poate
Ca nebunia-aceasta să ascundă
În sânu-i primitor, cea mai profundă
Şi-nălţătoare culme dintre toate?

De ce-mi simt ora a fi doar secundă,
Când mă scufund cu tine-adânc în noapte?
Cumpliţi fiori născuţi din simple şoapte
Ne-mping grăbiţi spre următoarea rundă.

Prea mult mister şi prea puţină teamă.
O strig degeaba, — mintea nu m-aude.
Doar inima mă bagă-acum în seamă, —

Sub influenţa magicelor unde.
Mă copleşeşte vocea care cheamă
În grava-i profunzime ce se-ascunde.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul divers

în lumea asta plină de cruzime
eu mă scund în poem violet
respir culoarea cerului în profunzime
departe de suspin şi de urlet.

în lumea mea nu este violenţă
nu agresez lumini nu le sugrum
gândurile mele păstrează inocenţă
ridic în slavă trăirea de acum.

din a iubi mi-am făcut un ţel
pictez pe vitraliu iubirea târzie
pecetluiesc prietenia în pastel
când dintr-un curcubeu storc frenezie.

în sufletul meu e un viu univers
venerez luceferi la faptul divers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!