Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

precipita

Poezii despre precipita

Rezultate pentru precipita în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:

Traian Abruda

Anomalia

în fiecare dimineață în care ana
intră în zid în încercarea
de a ieși grăbită pe ușă
o bat și eu la cap cu două atele portante
până recade
în brațele mele cauzatoare
de salvatoare rocade în mersul
firesc al sexului matinal și al job-ului
ce oarecum o precipită

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Erezia poemului în doi

Coapsele tale frumoaso
freamătă dincolo de infinit
alb cu sens giratoriu
sărut dizolvat din floare-n floare
tăcerea erotizată
se precipită spre centrul poemului
acolo unde poetul face schimb de stele
în continuare
cu dragostea lui cea de toate nopțile
la semafor
o fantomă așteaptă zadarnic
să se întrupeze din jale
doar eu
mă grăbesc din ce în ce mai încet
spre capătul nopții
spre
capătul poemului
altă erezie convertibilă
n-am
găsit

[...] Citește tot

poezie de din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George G. Asztalos

Vine ploaia, ascunde-te sub iarbă (poem preferabil ud)

dimineața aceea somnolentă
în care toate se trezesc că te iubesc
în care lucrurile se precipită să existe
cu o zăpăceală foarte browniană
de parcă se tem al naibii
să le surprinzi în lumea goală

printre cele trebuind să poarte
hainele nevăzute ale împăratului
e și lumea și lumea
nu mai are timp de tine nici
tu de ea
așa că vă vedeți fiecare de
mărunțișurile lui cosmice

nu e nimeni de vină
poate doar graba asta neapărată și
mai degrabă comică de a exista

uite toți trecătorii fug de ploaie

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "!nfraRouge" de George G. Asztalos este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 7.99 lei.
Petre Prioteasa

Resentiment

Tristețea neputinței tale
de a mă ferici
mi s-a revelat abia atunci când
te-am descoperit bătrână și vlăguită.
Bruma cearcănelor tale
este certificatul de înmatriculare
al suferințelor ce ți-am pricinuit involuntar.
Descoperi secretul iubirii
abia când este iremediabil pierdut,
ivirea ori acceptarea unui capriciu
fiind primul avertisment,
din păcate ignorat.
De-am putea trăi fiecare zi
ca și cum ar fi cea din urmă,
îngerii noștri păzitori,
seduși de fiori,
s-ar precipita și poate-ar uita
robineți deschiși prin care s-ar scurge
rentabilizarea producției
de sentimente etern umane.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia păcătoasă

Femeia păcătoasă
Eu sunt femeia păcătoasă
tu ești femeia păcătoasă
măr carnal
lună caldă
aromă densă de alge
și lumină strivită
antica noapte ne atinge
a iubi este o călătorie pe apă și pe stele
a iubi este o bătălie de fulgere
o bătălie dintre două corpuri cu gust de miere
sărut după sărut
marginile tale
călătoriile tale minuscule
și focul transformat în delicioase inimi subtile
drumuri de sânge care se precipită
că o garoafă nocturnă
până se face sau nu se face noapte
în umbra ta
femeie păcătoasă, unde ești,

[...] Citește tot

poezie de din Gabriela Gârlonța,Poezii/ Poems,Editura ADALEX,Sibiu,2010
Adăugat de Gabriela GârlonțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

E o zi

e o zi mai lentă pare-mi-se decât lenea
încerc să mă deconectez de la starea înnodată
cu spaime și suspine
trec pe lângă timpul urcat în tramvai
așezându-mă lângă un bătrân la un metru distanță
fără să-l ating,
fatal mi-ar fi fost ș-o privire intersectată,
credeam.

festivalul cerului neîngândurat
se precipita ca o fugă în cerc
tangențial atingând apele ochiului meu
supravegheat de conturul unui necaz
și răstignit pe o coajă de acidă speranță.

secvențial de după o linie frântă
mai priveam și ceasul de la înfricata mână
să văd dacă quarțul își mută arătătoarele
și-n ce datină deșartă anume...
dacă mai păstrează ceva compatibil

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Rezultatul final

Nu există riscuri până la nivelul fatalului
niciun prag nu poate fi trecut liber,
orice cădere în subsol
amenință trecerea printre idealuri.

Axiomele sar din una în alta
se susțin reciproc,
încearcă să se definească prin enunțuri
care fixează punctul geometric
în cercul format de unghiurile potrivnice
la intersecția cu sfera noastră de interes
a formatului imaginar.

Din vârful fiecărui unghi ascuțit
coboară verticala certitidinii
în centrul fiecărui cuvânt pe care vi-l spun
și nicio literă
nu sună mai frumos ca o liră.

Nimeni nu se teme de moarte.

[...] Citește tot

poezie de (31 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriel Petru Băețan

Centura de siguranță

de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre fața nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
mușuroaiele de mașini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca niște navetiști ursuzi
între entuziasm și disperare
către capătul de linie
al sângelui

toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre

nu mai există nici măcar o particulă statică

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scotch

O iubire lipită cu scotch e un fel de cutie în care îți torni zilele mărunte cu toate ale lor: spălatul pe dinți și privitul somnoros în oglinda care-ți râde ironic în față - "tot tu? mai schimbă-ți, Doamne iartă-mă fața asta ponosită!", băutul pe fugă al ceaiului din cana pe care ai primit-o, cândva, de la iubitul tău, unde, un păun imperial își împrăștie ochii pe toată suprafața dându-ți șansa de a fi regină măcar așa, îmbrăcatul pe fugă, rochiile prea strâmte pentru trupul tău ce se pregătește de menopauză și-n care kilogramele își cam fac de cap în ultima vreme, apoi pantofii - veritabilii tăi pantofi pe care-i privești dintr-o parte până-n momentul în care te cerți cu tendoanele tale numai să le fie bine în culorile așternute pe tocuri de 10 cm. Momentul unic e acela când închizi ușa casei, bagi repede cheia în buzunar și-ți amintești pe scara blocului că ai uitat să-i mulțumești Lui că vezi și azi lumina zilei. Așa că stângaci, să nu scapi poșeta și punga de gunoi pe care o balansezi în containerele mai înalte decât tine, faci semnul crucii și mergi mai departe. El ce-o fi făcând? Nu mai știi nimic despre. Cu siguranță liniștit în cazonul unei vieți pe care, n-o înțelege, dar o acceptă. E ca melcul trăgând după el căsuța, gata oricând să-i fie fărâmițate visurile - în fond e riscul lui dacă trece strada și merge prea încet. Lucrurile se precipită, vrei multe și mult, dar nu uiți niciodată să privești zâmbind spre bătrâna de la scara trei care păstorește un cârd de pisici. Ai spune că cei care vorbesc cu animalele au o doză de scrânteală, însă mulți nu știu ce gust al naibii de rău are singurătatea. Ai vorbi până și cu un melc, numai să-ți deschidă ușa. Duci cum o cămilă seceta zilei, vorbești în stânga și-n dreapta, în fond cuvinte sunt făcute să circule. Te întorci la pereții tăi cu pânze adunate de ici colo, atingi stereotip câteva taste și privești lumea - ce mare e lumea în care iubirile au forme de melci, scoici, meduze, raci - toate într-o incertitudine numită mare. Nu poți citi, câtă vreme stai culcată pe pat, așa că, hai, copăcel, urnește-ți mintea să lucreze - face bine mai târziu când vei vrea pe la 80 și să știi unde-i toaleta și cum te cheamă. Oare el ce-o fi mai făcând? probabil și-a pus iubirea la păstrare într-o cutie pe care a lipit-o cu scotch. Ce l-ai mai rupe tu!! Mereu rupi câte ceva: mâța-n două, gura târgului și iubirile incerte. Știu, niciodată nu-ți place incertitudinea! Tu sari destul de repede, crezi că orice e posibil, apoi te desumfli ca un balon care a fost umflat pe rând de mai multe guri și uită să zboare. Tu-l împingi de la spate și el? nimic!! E târziu. În colțul din stânga camerei te înghesui tu și Dumnezeu. Pe El nimeni nu are cum să ți-l fure și nici nu pleacă de lângă tine... rola lui de scotch e bună doar să bandajeze pe ici-colo rănile sufletului. E chiar târziu și pescărușii țipă nebuni... undeva, departe, cineva caută capătul unei benzi adezive... s-a lipit prea mult de rolă... mai bine fără!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Articole lingvistice referitoare la precipita


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook