preaplin

Din preaplin

Nu din gol, ci din preaplin,
Te caut, Miss, deseori,
Şi-ntr-un cer plin de culori,
Îţi ascult versul divin...

Versu-ţi curge cristalin,
Chiar din suflet, a priori,
Nu din gol, ci din preaplin,
Îmi pierd capul, uneori...

Stăm de taină, clandestin,
De cu seară, până-n zori,
Între noi, două viori –
Sânii-ţi, cântă de alin...

Nu din gol, ci din preaplin!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-ţi fericit Crăciunul!

Fie-ţi fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarţi, nu fi hapsân!
Dar din dar sporeşte Raiul,
Inima îţi creşte-n piept
Şi nu ţi-oi mai pierde graiul,
C-ai făcut un lucru drept.
Dăruieşte dumicatul
Unuia ce ţi-e străin
Şi vei fi îndestulatul,
Ce a dat din prea puţin!
Fie-ţi fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarţi, nu fi hapsân!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Elipsa tăcerii
coboară din senin.

Când simţi lumina
cum îţi inundă fiinţa.

Şi lipsa
se preface în preaplin.

Şi fiecare gând
devine rând.

În raza soarelui divin
ce scaldă blând
iubirea şi dorinţa

poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazdă primitoare

m-ai alungat din visul tău
rămas fără acoperiş deasupra sufletului
adun toate gândurile singura mea avuţie
în bocceluţa de pribeag

umbra teiului zâmbeşte
opreşte-te călătorule
să-ţi tragi un pic sufletul

derulez filmul ecoului de argint
al zorilor de zi preaplin
de mireasma îndemnului la drum
pornesc înspre crepuscul
care mă aşteaptă cu braţele deschise

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele melancoliei

Se plimbă-n alveole pulmonare
Această toamnă cu miros de floare.
Mi-a copt melancolia fruct cu fruct
Şi-a modelat-o ca pe-un vas de lut.

Acum, o amforă îmi este lobul drept,
Cu un preaplin ce-mi răscoleşte-n piept
Nu numai zeama merelor amare,
Ci şi a soarelui apusă-nsângerare.

Jeleşte toamna prin plămânii mei,
Lacrimi gălbui de ceai din flori de tei.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul nebun

Ce multe aş avea să spun
Când cerul e preaplin de lună!
Aş vrea să-mpart, aş vrea s-adun,
Să mi se ia, să mi se pună!

Nu mai încerc să presupun,
Să nimeresc altă lacună,
Nici nu renunţ, nici nu-mi impun,
Nu opresc ceasul care sună!

Iubirea nu-i un bun comun?
Unde-i firescul "împreună"?
Cred că sunt singurul nebun
Ce-şi spune singur NOAPTE BUNĂ!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descriptio suavae

Ochi de safire
Îţi dau de ştire
C-ar fi posibil
Ceva teribil

Voluptoase
Buze cărnoase
Tainic sărut
Tremur de rut

Doamne, ce gât,
Magnific. Şi-atât
Te rog, nu te teme
Nu, nu mai geme

Cum te aţâţă
Revoltă de ţâţă
Ieşită din cupă
Vraja să rupă

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul V

Muşchi al florii, molcom anemona
o deschizi spre zorile câmpiei,
până când în cupa-i, polifona
zare-a bolţii largi se varsă gliei.

Muşchi în muta stea a florii, coardă
a fecundităţii infinite;
când atât preaplin mi te dezmiardă
semnele de-amurg şi mai smerite

nu mai izbutesc să-ţi încovoaie
marginea petalelor răsfrânte!
Legea câtor lumi puteri îndoaie?

Noi trăim mai mult, atotstăpânitori –
Însă-n care dintre vieţile înfrânte
fi-vom în sfârşit deschişi şi primitori?...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a-nnegăsitulea

cu cât mă uit mai intens la vreun obiect
cu atât mi se şterge din vedere
mă învecinez cu ceea ce nu sunt
ating bucuria pe care nu o am
măsor golul întregului cu o umplere de inexistent
trăiesc nimicul descompus în preaplin
tăcerea mă trece drept pianină dezacordată
mă întreb dacă ce văd mă vede
respir nicăieriul de vară
izul inodor al unei dorinţe refuzate
întorc pagini scrise ca şi cum aş deşira literele
rămân cu nopţi albe în mâini
eşti forma ascunsă a iubirii
te strig şi numele se întoarce ventriloc
alerg pe lângă o iluzie
şi tot ce e de găsit mă negăseşte

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară!

E primăvară azi în calendare
Şi nu mai ninge, vântul nu mai bate,
În inimă a răsărit o floare
Şi mi-au plecat poverile din spate.

S-au dus şi norii-n alte destinaţii,
E soare şi albastru ceru-mi cântă,
De azi am liber la imaginaţii
Şi mai nimic nu mă mai înspăimântă.

A amuţit zăpada de surpriză,
Aşteaptă-nfrigurată să dispară,
Februarie-a intrat în mare criză,
Cu aripi frânte merge şi nu zboară.

E martie un început de viaţă
Şi înfloresc poeme de iubire,
Pe buze, azi, iubirea se răsfaţă
Şi râde sufletu-mi de fericire.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!