potop

Vasile Potop: Pe aici, prin România, sunt din ce în ce mai puţini vorbitori de limba română.

replică din filmul artistic Patul conjugal, scenariu de Mircea Daneliuc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evan: Nu se poate termina aşa. E prea mult dacă cer puţină ploaie?
Joan: Dragul meu, poate că Dumnezeu nu se referea la un potop la propriu. Poate s-a referit la un potop de cunoaştere, de emoţie sau de vigilenţă.
Evan: Dacă e pe aşa, voi fi foarte enervat.
Poliţistul: Aveţi două minute la dispoziţie. Coborâţi din barcă sau veţi fi daţi jos cu forţa!
Joan: Evan, ai reuşit. Ai construit arca. Asta ţi s-a cerut să faci, nu-i aşa?
Evan: Nu. Mai e ceva. O să se întâmple ceva rău. Am o presimţire.
Joan: Da, aşa e. O să se termine cu gaz lacrimogen şi cu un buldozer. Evan, gândeşte-te la copii.
Poliţistul: Un minut!
Dylan: Tată, orice ai spune, eu sunt alături de tine.
Eugene: Da, şi eu.
Jordan: Şi eu. Dar putem să păstrăm câteva animale? Îmi place alpaca. Scuipă.

replici din filmul artistic Evan Atotputernicul
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!