Toate rezultatele despre postire
Există articole în Blog despre postire.
Rezultate pentru postire în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
- postire
- Postirea este cel mai mare remediu, e medicul dinăuntru.
definiție clasică de Paracelsus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre superlative, citate despre medicină, citate de Paracelsus despre medicină sau citate despre medici
Cel care trăiește de pe urma speranței va muri în postire.
citat din Benjamin Franklin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață sau citate despre moarte
Somnul e unul, dar ca și pofta, are multe pricini și feluri. E din fire, din mâncăruri, de la draci, sau dintr-o postire prelungită și dusă până la capăt, de care trupul, slăbind, voiește să se întărească prin somn.
Sfântul Ioan Scărarul în Filocalia, volumul 9
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre poftă, citate despre mâncare sau citate despre draci
SĂ NU-MI CEREȚI POCĂINȚĂ
Să nu-mi cereți ispășirea
De păcate, când iubirea
Are cuibul ei de stâncă
Între anii care încă
Mai îndeamnă la păcate
Sufletele ne-mpăcate,
Ce-n bobocii ne-nfloririi,
I-au plătit tribut iubirii.
Să nu-mi cereți, dar, postire,
Ca iertare de iubire,
Când în chinuri nesfârșite
Iad mi-au fost multe iubite,
Să nu-mi cereți pocăință,
Dacă am mereu credință,
Că iertat voi fi și eu,
Cât iubire-i Dumnezeu!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre religie
- poezii despre iertare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre pocăință
- poezii despre plată
- poezii despre iad
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Magnolia în care așez visurile
Când am plantat magnolia în curte,
Cerul se apleca mirosul să-i sărute
Și iriși se roteau în palma mea
Ca o cămașă înflorită dintr-o stea.
Lângă magnolia înaltă și bogată
Am repetat o moarte vinovată,
Și dintr-odată în apus m-am risipit
Cu lumea de cuvinte ajunsă la zenit,
De parcă viile de grauri părăsite
Ar fi cuvinte vii și răstignite.
În dimineți mi-am potrivit prescura
Să pot cu mierea limbii a-mi atinge gura,
Iar pragul casei în umbră de magnolii
A devenit altarul cu îngerii, frivolii!
De-acuma lumea, fremătând ca un arțar,
Va fi amvon, postire și altar,
Așa m-am pus să făuresc la visuri
Și în magnolie să le așez, surâsuri,
Îndumnezeite de al gliei glas
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: