Poezii despre platitudine
Rezultate pentru platitudine în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Zi scurtă
Ceva mai anost decât apa plată
Nu există, colega,
Apa plată ofertată pe ecrane,
Tronând oficial la orice masă festivă
Să n-o văd, mă feresc de platitudine
Am moștenire un hectar de vie
De la tata și o pivniță bine garnisită,
Nimic nu-i mai dezgustător decât
Apa plată în care se îneacă prețioșii
Dau stacana de vin peste cap și-nchid ochii
Veghind cum apele fluviului se-mpleticesc bete.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Corneliu Antoniu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre tată
- poezii despre plată
- poezii despre ochi
- poezii despre moștenire
- poezii despre fluvii
- poezii despre existență
- poezii despre alcoolism
Imago vieți
orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului
țin în mâini cartea cărților și îți dau
să bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii
toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cărți
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre posibilitate
- poezii despre poduri
- poezii despre ore
- poezii despre oraș
Între nebunie și platitudine
Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproșează că soției mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nebunie, poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre suflet, poezii despre rouă, poezii despre profesori, poezii despre munți, poezii despre educație sau Ne poți propune o poezie de dragoste?