piedestal

Fugea pe drumul ei astral
de a iubirii vatră,
crezând că-şi face piedestal
din inima-i de piatră.

catren de N. Petrescu-Redi din Muşcă îngerul din măr (2007)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. şi când va fi să mor
aş vrea în Maramureş
să-mă-ngropati sub creşte de cristal
şi veşnicia în zăpezi şi lângă iureş
de apă vie
voi ca piedestal...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ar plăcea

Îmi plăcea nespus să te privesc
Statuie înfiptă pe al inimii piedestal
Să te ador? Eu însă aş vrea să te iubesc
Îmi eşti aproape dar, rămâi ideal.

Îmi place părul să-ţi răvăşesc
Şi să-l transform în constelaţii
Aş vrea inimile să le unesc
Şi apoi să ne avântăm în spaţii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuza

Cât vom fi de siluete,
Iubăreţe sau cochete,
Şi mari pe un piedestal,
Toate avem decepţi-n viaţă,
Ca şi cele mai grăsuţe
Fără de eforturi mari,
Căci bărbaţii, copii lacomi...
Sunt sugari neînţărcaţi,
La mai mult de două ţâţe,
Scuza, vânători ereditari.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sferă

De granitul dur
Se sfărâmă ploile
Ca o vază de cristal,
Flori albastre, flori albastre
Ai mereu pe piedestal.
Te-nsoţesc şi rândunele
Ce sălăşluiesc prin ramuri
Cu zvâcniri abea văzute
Printre frunze ruginite.
Iar in liniştea divină
A padurii de argint
Umblă doar Călin Nebunul
Pe sub plopii fremătând.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bustului meu

Tu, "cap de studiu", mobilă intactă,
Discret tovarăş de proiecte mari,
Tu reprezinţi persoana mea abstractă -
Un alter ego fără ochelari.
Şi laolaltă noi trăim ca fraţii...
Dar vezi tu cât de nebulos apare
Destinul tău, prematură-ntrupare
A tainicelor mele aspiraţii!
Când mă cuprind presentimente rele
Mă uit la tine, mosafir posac,
Şi nu ştiu dacă voi putea să-ţi fac
Un piedestal din visurile mele...
Ori mă voi stinge ca un foc de paie
Şi voi pieri cum piere-n lume totul,
Ori te răstoarnă slujnica cu cotul
Când va veni să scuture-n odaie.
Dar dacă scapi de-o moarte-aşa brutală
Şi dacă eu mi-oi face datoria,
Atunci e obligată primăria
Să-ţi dea şi ţie-un loc în Capitală.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând de pază

Când mi-am făcut calcul cât sunt,
am găsit spaţiu mult, din tine ocupat
pe un piedestal,
un minaret în care locuieşti, loc sfânt
şi cui mă închin neîncetat,
eu, un bonzai oriental,
ce te apăr, stând de pază,
să-ţi rămân, în deşertul rătăcind, o oază...
mai plec şi sol de gând,
din când în când,
în beduin,
să văd, să simt până şi-un gând hain,
de s-ar putea reprezenta, în al tău destin...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mi-as dori

Aleargă-mă şi prinde-mă!
Iubeşte-mă şi simte-mă!
Alunecă încet spre moarte
Fără vreo dorinţă aparte
Şi du-te pân’ la cer
Jură-mi iubire atât de sincer
Încât iubirea să mă-mbrăţişeze
Şi pân’ la moarte să dureze
Acest vers atât de dulce
Ce-n visare te aduce.
Nu iubi ca un nebun
Căci dragostea ce ţi-o pun
Acum în braţe îţi va adormi
Ia-o şi doreşte-ţi a porni
Spre un drum întortocheat
Să te văd îngenuncheat
Pe un soclu de cristal,
Iar eu să-ţi fiu piedestal …

poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

MINERUL

Minerul e singur.
În frontul rece,
Pereţii umezi,
Zgomot plin,
De perforator
Războinic.
Minerul e singur.
Statuia lui,
Tronează sus
Pe un piedestal
De beton alb.
Minerul e singur.
Bătrân şi bolnav,
Cu suflul greu,
Din plămânii
Cimentaţi cu
Silicii în ace.
Minerul e singur,
În scânduri albe.
Sicriul e greu,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!