pestele++auriu

Am încălecat

un peşte dintr-un vis decupat
zburam într-un colţ de lume
după plierea spaţiului
am reuşit să evadez încălecând
un peşte auriu afumat de jurai
că e somon care a chefuit
la un birt pescăresc unde se fuma
pipa mincinoşilor pescari
mă ducea în spate săracul
peşte de uscat pe drumuri aruncat
trăgea tare năduşind sub greutatea
care o purta docil în spatele lui
solzos de la cap la coadă
unde şi-a pus un cercel de aur
am încălecat peştele ăla din arizona
dream cu johnny deep şi faye
dunaway care se îndrăgostea
mai mult de mine şi peştele zbura
pe lângă cactuşi şi maşini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi vinul alb

Cât trăieşte, până crapă,
Peştele înoată-n apă;
Când îl frigem, cu temei,
El înoată în ulei;
Iar la masă, vă previn,
Cel mai bine-înoată-n vin.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carasul (Carassius gibelio)

E-ntâlnit, de multe veacuri,
În canale, iazuri, lacuri,
Râuri cu mişcare lentă,
Unde specia-i prezentă.

Colorat în argintiu,
Uneori slab auriu,
Sau oranj, uşor verzui,
După mediul dumnealui,

Peştele numit caras
Nu-i nici slab, dar nu-i nici gras,
Nu-i nici mare, nici prea mic,
Însă este foarte şic.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele

Locuind în adâncul oglinzii
marea deschide tăcut evantai,
pe trupuri de clipe se prind livizii
precum scoicile în care azi te tai.

Peştele are o singură coadă
şi bate cu ea un cer trecut,
liniştea nopţii trebuie să cadă
pe insula ce n-a-nceput.

poezie de George Cătălin Cudalbu (21 aprilie 2020)
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele

Singurul peşte
pe care l-am pescuit vreodată
n-a stat o clipă liniştit în găleată,
s-a zbătut continuu,
inspirând uluit aerul
care-i incendia trupul;
a murit într-un decor
care avea pe fundal
curcubeul. Mai târziu
l-am despicat, am desprins
carnea de pe oase
şi l-am mâncat. Acum marea
este în mine: eu sunt peştele,
peştele licăreşte în mine; suntem
născuţi, strâns împletit, împreună, sortiţi
să cădem înapoi în mare. Venind din durere
cădem în durere, hrănind cu multă durere
acest loc febril; împărtăşim
multe taine.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele şi criza

Am de plătit o taxă
Şi nu e mare brânză
În luna asta laxă,
Că am mai prins osânză.

Problema este alta
Cu care nu mă-npac:
Se asortează balta
Cu omul cel sărac?

E ea aşa cochetă
Şi drastic îl răreşte,
Sau ţine o dietă
În care nu e peşte?

Că nu pricep şi pace:
De ce, la noi în ţară,
Ca peştele se tace
Când marfa, de-i agrară,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele invizibil

Peştele invizibil înoată-n oceanul fantomă înconjurat de nisip şi de stânci roase de apă.
În curând el va învăţa să meargă.

Apoi, oamenii vor veni la mal şi vor picta vise pe piatra muribundă a grotelor.
Apoi, mai târziu, mult mai târziu, fundul oceanului va fi marcat de SUV-urile Chevrolet
conduse de urmaşii visătorilor – care se duc la mall-uri.

poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina bate-n auriu

Lumina bate-n auriu
Şi-i o răcoare domolită.
Cu ani şi ani vii mai târziu,
Dar şi aşa sunt mulţumită.

Vreau mai aproape să te-aşezi,
Ca să-ţi arăt ceva doar ţie:
Acest caiet albastru, vezi?
Sunt versuri din copilărie.

Mă iartă c-am fost tristă des.
Că bucurii avui puţine,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulţi i-am luat drept tine...

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcă rechinul

pe apa sâmbetei spre duminică
cu zâmbet ghiduş se uită
la orăşenii aruncaţi pe plaja
pietruită sub iarba crescută fără noimă
peştele mic fuge de peştele mare
se aventurează pe un braţ al râului
smuls din munte cu firicele de apă verde
aproape blocat în conuri de brad
este smuls din amorţire de clopotele
trase până te surzesc de clopotarii
cu urechile ceruite care se prefac
în fluture mai mult viu colorat
decât mort în soarele apărut brusc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De cateva zile cutreier strazile goale,
Aglomerate fizic, dar goale sufleteşte...
Ma simt departe de locul visat,
Departe de minte si neimaginat
Am visat la un loc special,
In care egalitatea, dreptatea si miscarea
Sunt pastrate, transmise si respectate,
E locul in care vom atinge lumina,
Dincolo de magia toamnei si a iubirii
Si viata noastra va fi ca o cochilie de melc
Prinsa de tot ce e frumos, de singurul ceas
Al desteptarii si reinorii la realitatea inconjuratoare
Solzii de aur se desprind de pe pestele auriu
Cu fiecare solz, prins mi se indeplineste o dorinta ascunsa a inimii mele
Ascunsa in subconstient, in vis.
Am sa transmit si celorlalti
Pentru a gasi fericirea in lucruri simple
Din natura inconjuratoare, din mediul nostru
În oamenii de langa noi, ce se ascund
În visul copilului interior, rătăcit în necunoscut.

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!