perversiune

Gânduri lucide

toţi avem în viaţă câte o misiune
un drum care să ducă la Dumnezeu
dar e pavat cu ironie şi perversiune
şi este imposibil de trăit ca un zeu.

şi drumul traversează un pustiu
cu scaieţii care se înfig în sânge
sub cerul străin vitreg şi plumburiu
păzit de un înger care mereu plânge.

mă străduiesc să am gânduri lucide
chiar trebuie să mă păstrez în formă
cu energii extrase din glucide
cu timpul care trece mereu prin reformă.

vreau să mă înconjor cu feţe placide
cu tot cu bătrâneţea care mă transformă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!