Poezii despre percepe
Rezultate pentru percepe în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
A-L percepe pe Dumnezeu
A accepta intelectualul, culturalul și emoționalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forța tuturor forțelor până acolo unde sâmburele, din instinct, își îndreaptă embrionul spre suprafața pământului de a da rod și continuitate vieții.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseților viitoare în care se naște viața, din altă viață nevăzută.
poezie de Camelia Oprița din Jurnal, Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Percepția
Nici măcar un lucru din univers
nu are un singur sens inerent.
Sensul unui lucru este
în mintea celui ce percepe
și nu în obiectul percepției.
poezie de Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Vaster Than Sky Greater Than Space: What You Are Before You Became Paperback" de Mooji este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
... eu, doamnele și... Ovidiu
Scriptura poeziei când vine să ne doară,
Noi n-o putem percepe, atinge sau vedea.
Ea ne pătrunde-n suflet, ca pruncul în Fecioară,
Iar noi semnăm cuminte cu numele sub ea.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă nu poți percepe parfumul,
Nu intra în grădina Iubirii.
Dacă nu ești pregătit să te dezbraci,
Nu intra în valurile Adevărului.
Nu ne sta în Cale.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Gânduri
Mă las în voia gândurilor
Și nu se știe unde ajung...
Sentimente-mi frâng
aorte rebele,
măsuri bătute în surdină...
Percepe cântec trist,
frumos...
Este un anotimp ploios!
Prin vene-mi scurg
tot gândurile din amurg,
Și unde-ajung?!!!
Probabil într-un alt amurg...
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea are un Moment de Orbire
Durerea are un Moment de Orbire
Nu își poate aminti cu adevărat
Când a început sau dacă a fost
Un timp când ea n-a existat
Nu are viitor se are pe sine
În imensitatea ei își are locuință
Propriul trecut iluminat pentru a percepe
Noi Perioade de Suferință.
poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Poetry for Kids: Emily Dickinson Hardcover" de Emily Dickinson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Copacul din mine
Cu mâinile palpez
respirația ierbii,
umplu ochii cu liniște
atât cât tu
să-mi poți
percepe pulsul.
Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viață
în venele copacului
care se-nalță maiestos
printre oasele pieptului.
Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere!
Tăcere!
Vreau să aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămițarea,
Spre a le putea înțelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieții.
Răsărit și apus,
Anotimpuri transferându-și misterele,
Fluturi și flori,
Păsări și susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Și totuși... atât de departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de timp
mama iubește viața
dar o risipește
adresând aceleași întrebări
către Dumnezeu ce tace,
ea are
sarcini precise
măsoară cadența umbrelor,
lasă libere cuvintele
acestea o însoțesc pretutindeni,
sunetul străzii îl percepe ca pe un corp străin
de care se teme,
încurcă timpul
cu propriile obsesii,
într-o frământare continuă
scapă din îmbrățișarea prezentului,
are puterea să-l aducă înapoi pe tata,
din
sicriul de nuc.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diluvii
Sunt minunate nopțile cu lună
Și licăriri de stele-ndepărtate,
Dar sunt și nopți ca smoala-ntrunecate
Când ceru-i plin cu norii de furtună.
Înnourări cu aripi răsfirate
În zori de zi pe orizont s-adună,
Pornesc diluvii, tunete răsună
Deasupra câmpurilor înecate.
Urgiile sunt tot mai înfocate
Și par a fi balauri din abise,
Nu vreau ale percepe nici în vise.
Pământu-i chinuit de uscăciune,
Cu brațe ridicate și deschise
Să cerem ploaie calmă-n rugăciune.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >