penitent

penitent

Penitent. Executând sau aşteptând pedeapsa.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenţă

Penitent în fiecare clipă,
Penitent în fiecare gând,
Astăzi când iubirea se-nfiripă
Mai puternic parcă, ca oricând,

Penitent în fiecare noapte,
Penitent în fiecare vis,
Când surâsuri, sărutări şi şoapte
Să rămân cu tine m-au convins...

Să rămân cu tine-o veşnicie,
Penitentă sufletului tău,
Să croim o nouă armonie,
Să pictăm subtil, un alt tablou...

Pas cu pas, în ceţuri de săruturi
Către veşnicie să pornim,
Penitenţi în propriile-nceputuri,
Cu păcat şi fast să ne iubim!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt episcop pentru voi, dar penitent împreună cu voi.

citat din Sfântul Augustin
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Cum ajunge-un penitent,
Autor de fără de legi,
Din pârnaie-n Parlament?
Nu cerceta aceste legi!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege una din crucile ce le vezi pe Calvar,
Dar alege cu înţelepciune, căci este necesar
Să suferi, fie ca un sfânt, fie ca un penitent,
Fie ca un osândit, pentru totdeauna nefericit.

catren de Sfântul Grignon de Montfort
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ebrietatea iubirii

îndrăgostito, clipe-n jar ţi-s multe
iar taina zice după a ta vrere
vileag luminii nopţii doar părere
când vin în tine zeii să exulte.

izvoare-n ochi tristeţi sunt să-ţi ofere
sub vraja-n lacrimi de mirări adulte,
îmi dai în sânge foc, la fum s-asculte
a noastre rugăciuni aerifere.

te ştiu ades din lumi nebănuite
neadevărul unde-i drum absent
iar neminciuna n-are căi ferite.

sub ale tale fuste penitent,
la cârciuma cu vinului ispite
de beau zidesc altar inexistent...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goana

Alergăm în viaţă după iluzii...
Stare de fapt.
Ceasornicul bate-n perete,
Secundele ard.
Văpaia lor creşte spre cer,
Pleoapa pământului se închide
Cu cenuşa regretelor.
Secrete aride
Înmuguresc ca nişte negi la marginea zării,
E timpul genunchiul să-ţi pleci,
Penitent al sudorii...
Te vei regăsi în statistici murdare
De cenuşă şi mucegai,
Rug de chemare spre Rai.
Pleacă-ţi genunchiul şi intră în valul
Ce curge-n clepsidră,
Nu te împotrivi curentului!
Oricum va veni timpul
Să te confrunţi cu oceanul.
Crezi că lacrima ta îl va putea învinge vreodată?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert

În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănuşate

Veniţi cu munţii de zăpadă
Concertul nostru unanim
Îl voi transmite ca un mim
Când ceilalţi ies la promenadă

Veniţi chiar dacă sala goală
Face ecoul mai strident
Pianul cântă penitent
În ţara gărilor de smoală

Plecări de iarnă. Primăvară
Cocorii nu se mai întorc
Iar despărţirile îmi storc
Lacrimi pentru fiecare gară

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din vol. Scara interioară (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân

Stăpân al veşnicului mâine
Şi al trăindului prezent,
Prohod de vise şi de lacrimi,
Etern în sine penitent,

Primesc, m-aplec cu-nchinăciune,
În faţa sfântului altar,
Să mă-nfrăţesc cu devenirea,
Sorbind din mustul ei amar.

Să-mi fie braţele, pe ceruri,
Un candelabru. Lanuri coapte
Să-mi încolţească în privire.
Şi noaptea care mă desparte

De simplul şi divinul cântec,
De lumi uitate,-mpărăteşti,
Să se topească-n pacea lumii,
Sub dezmierdări dumnezeieşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân al veşnicului mâine

Stăpân al veşnicului mâine
Şi-al creatorului prezent,
Prohod de vise şi de lacrimi
În sine, veşnic penitent,

Primesc, m-aplec cu-nchinăciune,
Ca-n faţa Sfântului Altar,
Să mă-nfrăţesc cu devenirea,
Sorbind din mustul ei amar.

Să-mi fie braţele, pe ceruri,
Un candelabru... Lanuri coapte
Să-mi încolţească în privire
Şi firea care mă desparte

De simplul şi divinul cântec
Al existenţelor cereşti,
Să se topească-n pacea lumii
De dezmierdări dumnezeieşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!