parnas

Parnas

Pe când la greci au părăsit
Ciopliţii dumnezei,
Iar locurile lor, pe drept le-au împărţit
Norodul între ei:
Atunci şi muntele Parnas

La unul muritor moşie a rămas.
Stăpânul nou pe el îndat-au aşezat

Câţiva măgari la păşunat.
Măgarii au aflat,
De unde, până unde!
Că muzele odat'
Au locuit pe munte
Şi zic: "Se vede, dar,

Că noi aici suntem mânaţi nu în zadar.
Pesemne muzele de oameni s-au urât

Şi ei au hotărât:

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem...

Noi avem... cum să n-avem,
Miss, trei pasiuni comune?,
Amândoi avem ce spune
Şi-n poeme verzi ne-avem...

De-un blestem noi suferim,
Aruncat de nu ştim unde,
Versul alb să ne inunde,
Când în Parnas ne-ntâlnim!

Suntem stele fără nume,
Ca-n procesele in rem,
Şi mă tem că eu je t' aime,
Ca îngerii, fără urme...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia poeziei

Oglinda gândului aparte
E plânsul sufletului trist
O inimă închisă-n carte
Vârf cucerit de-un alpinist.
Sclipirea ce-ţi despoaie sensuri
Sărutul viselor în doi
Enigme-nchise-n universuri,
Îmbrăţişând senin şi ploi.
Zorii grăbiţi ai libertăţii,-
Urma lăuntricului pas,
Când muze dau umanităţii
Cheia bătrânului Parnas.
Muzica sferelor şi-a firii
E răsărit de curcubeu
Izvor sublim al nemuririi
Atotputernic panaceu.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendent

Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi stai acolo sine die,
Scrie cu sânii de sub ie,
Apoi, c-o floare de cais...

Aproape eu de tine mi-s,
De zborul tāu de ciocârlie,
Mutā-te-n poezie, Miss,
Şi scrie-ţi dorul pe hârtie.

Cāci transcendentul a decis
În Parnas, sā ne fim solie,
Eu ţie, Miss, şi-apoi tu mie...
În Paradis sau în Abis,

Prefā-te-n poezie, Miss!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul senectuţii

De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă ţin tare şi-ncă nu mă las.

Rămase ascuţită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Şi-oi râde până-n cel din urmă ceas.

E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Şi umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă şi poticnesc printre cuvinte.
Şi chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.

rondel de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas...

Spune-o legendă veche, de-un cal înaripat;
Spre ceruri se înalţă, de muze-ncălecat.
El este calul Pegas, ce zboară spre Olimp,
Cu blândele lui muze, călătorind în timp.
Pe aripi de legendă, te duce în Parnas,
În al muzelor munte, te poartă-n zbor Pegas.
Loveşte cu copita la Helikon, în munţi,
Unde dintr-o fântână se-adapă-avide frunţi.
Fântâna Hippocrene de unde beau poeţi,
Rimând catrene sute cu mult mai înţelepţi.
Dacă bei din fântână, lacom şi-ndestulat,
Rime îţi dăruieşte Pegas, pe săturat.
Deci beţi poeţi ai lumii, din apă, cu temei
Şi mintea adăpată va scapăra scântei!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretinsul prinţ Paul al României, condamnat definitiv în 2020 la 3 ani şi 4 luni de închisoare cu executare pentru corupţie, care a fugit din ţară ca să scape de pedeapsă, a fost prins astăzi la Paris

Ca să scape de-nchisoare,
A fugit peste hotare
Şi de-acolo, din Parnas,
Falsul ne râdea în nas.

Om corupt şi-n plus fugar,
Lacom, imoral, măgar,
Falsul "prinţ al României"
E, de fapt, al puşcăriei.

Prinţul cel închipuit
E-autentic necinstit;
Aşteptăm cu nerăbdare
Să-l vedem la închisoare.

Cu origini cu dispute,
Numele Lambrino-i pute;
Azi vrea Tronul României,
Dar ia drumul puşcăriei.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (27 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bon anniversaire, Doamnă ELIS RÂPEANU!

27 AUGUST, ZI DE SĂRBĂTOARE PENTRU MÂNUITORII DE CONDEI ZÂMBITORI...

Cândva, într-un aprins final de vară,
Prin Valea Prahovei, tărâm de vis,
Pe-un arc-en-ciel ce nouri a deschis
Descinse din Parnas... o Domnişoară!

Prin vreme, zeci şi zeci de cărţi a scris
Tot hărăzind la semeni o comoară
De stihuri - cu trăiri, cu dor ce zboară
Către Înalt, spre culmi de Paradis!

Acum, la ceas festiv de-aniversare,
Cu flori sosim în grupuri - condeieri,
Colegi, amici, studenţii săi de ieri,

Să-i adresăm din suflet o urare:
"Cu harul, sporul de odinioară,
Mulţi ani s-aveţi iubită Profesoară!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu despre Prostie

Pot să tac şi să-nchid ochii, să nu-mi plece-n zbor cuvântul,
Când Prostia e stăpână practic pe întreg Pământul?!
Când ea e zeiţa care are cei mai mulţi supuşi,
De la múritori de foame pân' la regii cei sus-puşi?!

Chiar de n-are niciun templu, e vestită, cu renume,
Căci precum Erasm ne zice, templul ei e-ntreaga lume.
Déşi este ponegrită zi de zi şi ceas de ceas,
Toată lumea i se-nchină, ba şi zeii din Parnas!

Nu doar oamenii, chiar zeii, ca o culme-a ironiei,
De când este lumea lume, toţi plătesc un bir Prostiei,
Însă una este, frate, s-o faci rar, doar din greşeală,
Şi-alta este ca să fie starea ta cea naturală.

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (17 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neiertarea

Să vină o furtună, să şteargă neiertarea
rămasă agăţată pe muchii reci de timp,
în umbra unor visuri venite pe cărarea
legendelor cu zâne furate din Olimp.

Apollo din Parnasul cu muzele retrase
pe-o stâncă bântuită de un mister bizar,
la umbra înserării în taină vrea să lase
suspinul neiertării pe sfântul său altar.

Să vii la miezul nopţii, e uşa descuiată,
tu, muză răzvrătită, plecată din Parnas,
în casa văruită, pe-o margine de vatră,
să îşi alung păcatul cu zâmbetul din glas.

Eu ştiu că neiertarea te bântuie întruna,
de când în trup o vrajă, ajunsă pe ascuns,
te mistuie în visuri, precum în oaze luna
se oglindeşte-n ape, fiind de nepătruns.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!