papirus

Doamna cu evantai

Pe canapeaua elegantă,
Se-ntinde doamna nonşalantă
Si c-un papirus se evantă
De atmosfera ambiantă.

epigramă de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Elitte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretara: Nu mai avem hârtie. Opriţi-vă!
Contabilul: Se spune papirus, nu hârtie. Nu uita că suntem pe malul egiptean al Mării Roşii.

replicile de început din piesa de teatru Logica rătăcirii, Actul I, Scena 1, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistei Elis Râpeanu

Frumoasă eşti ca epigrama
Ce-o scrii numai pe papirus,
Şi mi se pare că programa
Reginei se numeşte... virus!

madrigal de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Petre Lainic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ironie, o epigramistă dotată ca Elis Râpeanu să fie omagiată cu nişte pretinse catrene ale unui amator fără har, [...] | Citeşte tot comentariul

Datorită progresului tehnic vertiginos, cartea pe suport de hârtie va dispărea cu timpul şi va deveni relicvă de muzeu precum s-a întâmplat cu tăbliţele sumeriene din lut sau cele scrise în vechime pe papirus sau pergament. În schimb, omenirea va fi în câştig: vor fi salvate pădurile, plămânii planetei noastre dragi.

Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Lanţuri am purtat la nesfârşit
le-am târât, şi la nevoie, îngrijit.
Papirus laic, nu te-ai schimbat
la fel de maculat şi neîmplinit.

Cerneala caldă cade pe spinare,
secundele se sting sub lumânare,
şi sub astă lună mare,
dansează o pană, oarecare!?

Migrat-am cu toţii departe...
E-un dor ce nu pot să-l cuprind.
poete tu, pe care culmi înalte,
stai, şi ne priveşti zâmbind?

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec străin

Aripi ridate, vechi papirus
brazdă deschisă, drumuri noi
cuprinde-n floarea ta de cactus
stiloul smuls azi din cocori

Mai scrie-n seara ta o muză
din cântecele care-apun
să-ntinerească-n a ta buză
şi glasul meu cel mai bătrân

Cuvinte croşetate-n ghemuri
să mă deşire-n cifre pare
să ştii doară că-n alte vremuri
erai puţinul meu cel mare

Să te adun din ceruri smulse
frânturi întregi s-adun în coaste
să te desprind din somnuri duse
cenuşa mea-n carne şi oase

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identificarea lui Aiôn-Dionysos apare la autorii creştini şi neoplatonici. W. K. C. Guthrie se întreabă dacă ea nu face parte "din sincretismul foarte particular şi alegoric al acelei epoci", dar ar trebui să ne reamintim că înaintea descoperirii unui papirus din secolul al III-lea, conţinând o listă a jucăriilor simbolice ale lui Dionysos (titirez, romb, arşice, oglindă), mitul orfic nu era la drept vorbind cunoscut decât prin mărturiile a trei autori creştini a căror activitate e de situat între începutul secolului al II-lea şi jumătatea celui de-al IV-lea, şi anume Clement din Alexandria, Arnobius şi Firmicus Maternus.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărări prin destin (sonet)

CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)

În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorţii predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viaţa-mi din papirus transcrisă.

Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La şcoala năzuinţelor înalte.

Am plâns de râvna părinţilor uniţi
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiţi.

Cât am suferit, doar Dumnezeu ştie,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

TOAMNA MEA

Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la uşă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croşetez gândului, mănuşă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.

Se cerne tristeţea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută şi brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viaţa curmată.

Presimt că toamna mi-aduce gongul morţii,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Şi nu regăsesc drumul vieţii şi-al sorţii,
În primăveri să mai cultiv gândul fecund.

Bruma şi frigul îmi îngheaţă privirea
Şi-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluieşte amintirea

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restituiri

recuperăm trecutul prin câte-o întâmplare
când dintre veacuri prinse şi din adânc de mare
ne dăruie norocul purtate-n valuri large
fragmente de istorii – pierdutele catarge

din câmpuri sau grădină ne dă pământul roade
cu trudă îngrijite pe hat sau lângă case
se-ndestulează glia din sânge de noroade
ne creştem bunăstarea pe neştiute oase

găsim câte-o comoară în mod aleatoriu
de-ngălbenit papirus lăsat de vre-un străbun
nu-i preţuim valoarea căzând în derizoriu
şi nu-nţelegem scrisa-i numindu-l biet nebun

ne preţuim prezentul cu aspre îngrijiri
privind doar înainte ca nişte bieţi orfani
sau ne fardăm istoria cu false scrijeliri
uitând de zestrea strânsă în miile de ani

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!