Poezii despre pacatos si sfant
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru pacatos si sfant în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Ce simte darul când e dăruit
Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu și mereu...
și când se răzgândește... și,
din ocolul Spiritului Său,
se naște o nouă pană de Înger
sus, sus în cer...
Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu și mereu...
și când se răzgândește... și,
din ocolul Spiritului Său,
se naște o nouă lacrimă de căință,
jos, jos, jos...
pe un obraz umbrit
de aripi de Îngeri Păzitori!
poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eleison Me Ton Amartolon [Miluiește-mă pe mine păcătosul]
Doamne, credință am avut de neclintit
când valurile negre mă trăgeau in jos,
semeții munți i-am clătinat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, în stihuri Te-am cântat și Te-am slăvit,
căci dulce stih mi-ai dat și graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.
Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,
pentru sfântul Tau nume dulce și duios,
ocări și spini am suportat
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
Doamne, cu Tine am fost pe cruce și am pătimit,
cu Tine am gustat din bice pân la os
și oasele-mi zdrobite au fost
dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt păcătos
Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt și blestemat,
Le-am amețit cu un boboc de floare
Și-n așternut, frenetic, le-am intrat.
Roșesc acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu țuică și cu vin,
Le-am cucerit cu numai trei cuvinte
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.
Sunt păcătos și hoț, furând iubire,
Plăcere-mpart și fericire-aduc,
Oferte am pot spune, în neștire,
La poarta mea-i vacarm și balamuc.
Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate, dar și confesor,
Orice iatac deschid fără de cheie
Știu să iubesc divin, răscolitor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt păcătos
Gustat-am din iubiri amăgitoare,
Plin de păcate sunt... și blestemat,
Le-am amețit cu un boboc de floare
Și-n așternut, frenetic, le-am intrat.
Roșesc, acum, când îmi aduc aminte,
Puteri mi-au dat cu țuică și cu vin,
Le-am cucerit... cu numai trei cuvinte,
Mă iartă"Domnul", eu, la El mă-nchin.
Sunt păcătos și hoț... furând iubire,
Plăcere-mpart... și fericire-aduc,
Oferte am, pot spune, în neștire,
La poarta mea-i vacarm și balamuc.
Sunt păcătos, tâlhar, pentr-o femeie,
Vinul mi-e frate... dar și confesor,
Orice iatac deschid, fără de cheie,
Știu să iubesc, divin, răscolitor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Care pe care
Mai am succes se pare la fetițe,
Chiar de-s un păcătos, cu părul nins;
M-am spovedit și am rămas surprins,
Că popa își lua pe-ascuns notițe.
Sunt slab, păcatul veșnic m-a învins,
Greșit-am cu neveste și actrițe,
Mai am succes se pare la fetițe,
Chiar de-s un păcătos cu părul nins...
M-am spovedit și-s în sfârșit destins,
Dar cleveteau în stradă trei lelițe,
Că popa la vecină-a fost surprins
Când se jucau de-ascunselea-n căpițe...
Chiar de-s un păcătos cu părul nins.
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă Ție!
Cred în unul Dumnezeu,
Ca orice om de pe Pământ,
Căci a crede nu e greu
Viața e un lucru sfânt.
Tot ce-i pământesc, frumos,
Te atrage spre păcat,
Care om nu-i păcătos
Și greșit n-a mai călcat?
Pe nimeni n-am umilit
Am făcut și câte-un bine,
Nu știu când am și greșit?
Spuneți voi, Puteri Divine.
Muezini, strigând credință
Prea înaltului Allah,
Călugării cu pocăință
Care doar mătănii fac.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadat de-aș fi
Se scurge clipa-n deznădejde, nimic nu mai e sfânt
Iar pe trotuarul lumii din ce în ce mai strâmt
Răceala din privire și lacrima ce doare
În jungla vieții sunt cele mai negre fiare.
Balast și zgură multă se varsă amar din noi
E cel mai crunt și rece, cel mai perfid război
Mă simt un prizonier în zeghe și în lanțuri
Uitat, abandonat și aruncat în șanțuri.
Mi-e dor de taina lumii, mi-e dor de sfânt potir
De-altarele stropite cu-aghiasmă și cu mir
O candelă a iubirii să ardă neîncetat
La interviul vieții să pot să fiu iertat.
Pe jertfa crucii tale, îmi plâng destinul, Doamne,
Că nimeni nu mai este care să ne condamne
La dragoste, ofrandă și generozitate
La rugăciune sfântă către divinitate.
[...] Citește tot
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetare
Doamne cât mă vei mai ține
Pe pământ să viețuiesc,
Fără temere de tine
Păcătos ca să trăiesc?
Doamne tu ești bun și mare
Și aștepți ca să mă schimb,
Să îmi dai vrei cu-ndurare
Azi, al nemuririi nimb.
Doamne știu c-a ta dreptate
Mă îndeamnă să dau rost,
Că-n deplina-i bunătate,
Isus a plătit un cost.
Doamne jertfa-ți de pe cruce
N-am știut s-o prețuiesc,
Ea iertare îmi aduce,
Doar să vreau eu s-o primesc.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (20 octombrie 2012)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fluierul cel păstoresc
Fluierul cel păstoresc
Cântă imn dumnezăiesc,
Cu vers dulce mângăios
Că azi s-a născut Hristos
Iată și steaua lucește
Din răsărit preavestește
Și trei regi mânațio de dor
Lasă țări în urma lor.
După stea pornesc cu gând
Să găsească prunc sugând
Și sa-i facă închinare
Pruncului celui sfânt tare
A venit în lume jos
Pentru omul păcătos
Că îngeri și serafimi
Arhangheli și heruvimi
Cânta nașterea ta sfântă,
Cerul și pământul cântă.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste în două rupt...
De-o viață-mi duc blestemul sfânt,
Privind la Cer, de pe Pământ,
Cu trupul veșnic în păcat,
Iar sufletul de Cer chemat.
Și-i caut mântuirii chei,
Că prea robit sunt de femei
Și nu-nțeleg păcatul meu,
Când dragoste e Dumnezeu.
În ea văd daru-i părintesc,
S-aline-aici ce pătimesc,
Să am din Raiul Lui scântei,
Ascunse-n trupuri de femei.
Aici, cu Iadul dedesubt,
Pentru femei în două-s rupt:
Cu trupul păcătos în lut
Și-n Rai cu sufletul pierdut!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >