p�stra!bi

Parcurs invers

De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Şi mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Şi atunci Pământul, din ce-ar fi?

Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... şi-am, mâine, rost?

Şi ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Şi-l pot proba, cum nouă robă?!?

Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi aşteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aş fi existat!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plajă

Plajă. Loc de joacă pentru stră... strănepoţii bolovanilor.

definiţie aforistică de Cornel Stelian Popa (5 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi

nu că nu sss
ar şti: au zb
urat porcii printre fălcile în
cleştate: sănătate!
celui mai mare dintre stejarii cu ghinda
lustruită la sân
ge pe o
pătură în carouri curbate (?!) de par
că prin
pădurile noastre an
ale maro... în
că ar mai flen
dura druizii stră
moşilor celţi... sss
au nici
unul!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieţii.
În seminţele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)luceşte
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanţul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în misiunea pe care o au azi soţii, de-a demon­stra că se mai poate ca un cuplu căsătorit să reziste tentaţiilor, dar pentru asta e nevoie de două per­soane puternice, care să creadă unul în altul şi care se cunosc foarte bine. Iar asta e un dar de la Dumnezeu. Trebuie să vină împachetat, doar să scoţi ce­lofanul!

citat din Rona Hartner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii rubinului...

(IN MEMORIAM LIANA DUMITRESCU,
EROU NAŢIONAL AL ETNIEI MACEDONENE)

îmi văd flacăra eternă
a iubirii (ne)stinse.
În razele Soarelui
îmi (stră)luceşte părul!
Refexia chipului tău
îmi bate-n poarta inimii.
Prin artere-mi curge
sângele Capricornului,
la început de Vărsător.
Te simt şi te (re)găsesc
în orice colţişor din casa mea.
Mirosul tău stă impregnat în ziduri.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

aerul din încăpere
miroase a parfum
de busuioc stropit
cu sângele roşu
al iubirii eterne
corpul tău
(stră) luceşte în luciul
razelor calde care
intră în cameră
prin fereastra plină
cu flori alb-albastre,
cuvintele se sparg
(dez) legându-se în vorbire
pe o gamă în re-major,
invitându-mă la un vals
pe uşa oamenilor maturi,
nu-mi rămâne decât
să spun: da sau nu!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adresarea directă este tipică în lumea afacerilor între bărbaţii din ţările occidentale, dar nu şi în Orient. În Japonia, de exemplu, exprimarea pe ocolite este deseori utilizată ca limbaj în lumea afacerilor, iar cei care atacă pe şleau problema sunt consideraţi infantili sau naivi. Stră­inii care procedează aşa sunt socotiţi imaturi.

Allan Pease în De ce bărbaţii se uită Ia meci şi femeile se uită în oglindă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiune politică

de ce m-am înscris la ei? m-am în
scris pentru că eram leneş
mă lăsam pradă fricii
pentru că nu credeam în r
evoluţie politică
ci în drogurile sintetice
nu credeam în stră
lucirea firavă a unei lumânări
am optat pentru ei
pentru că nu credeam în bunăstarea oamenilor
ci în politica pumnului în gură
a justiţiei corupte şi manipulate
pentru că eram timid

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A izbucnit în râs

în camera întune
coasă lângă el stătea şi el
întins pe o laviţă
se gândea la infernul
lui dante şi la cercul
cel de-al şaptelea cerc unde
s-ar fi trans
format într-un mără
ciniş din care s-ar fi
hrănit cu poftă harpii
le şi vezi făpturi
înaripate fiinţe înaripate
cu cap de fecioară
oare capul lui scotea tâmpenii (!?)
râsul stră
bătea camera în lung şi-n lat
o străbătea cu viteză mare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!