Serioase/triste despre ostil
Rezultate pentru ostil în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Universul nu pare a fi nici benign, nici ostil, ci doar indiferent.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul nu este ostil, nici prietenos. Este pur și simplu indiferent.
John H. Holmes în Părerea unui om sensibil despre religie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre indiferență
Dacă un impuls pozitiv a putut să se realizeze, deplasându-se asupra unei acțiuni mai puțin semnificative, impulsul ostil îl va urma în curând și va anula totul.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa conștientizării unității indispensabile a organismului cu mediul este o halucinație serioasă și primejdioasă. Pentru că într-o civilizație echipată cu o putere tehnologică imensă, sentimentul de înstrăinare între om și natură duce la utilizarea tehnologiei într-un spirit ostil - pentru "cucerirea" naturii în loc de a coopera inteligent cu natura.
citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre natură, citate despre tehnologie, citate despre pericole, citate despre inteligență sau citate despre civilizație
Carte poștală 2
Stau într-o cafenea la Târgu Mureș
Și beau cafea.
Orașu-i trist, ostil, semeț și gureș,
Cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un șef
Și întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
Și mi-e cam silă,
Că-n barbă-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.
Cum m-aș scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureș,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureș...
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cafea
- poezii despre șefi
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre poștă
- poezii despre poezie
- poezii despre inimă
O pajură
O pajură duce în gheare epopeea neamului
Neatârnarea, atârnă crunt în ghearele ei,
În văzdul roiesc vorace păsări de pradă,
Jur împrejur bântuie haite de răpitori cruzi,
Pe planetă stăpânește atroce legea junglei,
De peste tot atacă jefuitori haini în găști,
Soarta țării zace despuiată printre aceștea,
Se târăște prin peisajul ostil, de-a-ndoaselea
Leul sucombă adesea în inflație galopantă,
Noi rătăcim abătuți și triști printre fiare vechi,
Căutăm cu disperare o soluție salvatoare,
Așa am ajuns pe marginea unui drum fictiv
Și tot acolo, noi facem debusolți autostopul
Pe drumul astă nu calcă picior de roată,
Dar totuși stăm acolo că nu avem de ales,
După un timp vine o blânda adiere pe sus
Pe urmă, vine o furtuna în rafale succesive
Tunete și fulgere zdruncină cumplit văzduhul
Apare o tornadă gigantica ce cupride planeta
Cutremure multiple zgudui violent pământul,
[...] Citește tot
poezie de David Boia (16 mai 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete, poezii despre țări, poezii despre violență, poezii despre tornade, poezii despre salvare, poezii despre păsări sau poezii despre promisiuni
Împărăția noastră
Nicicând nu va apune a noastră-mpărăție
Stă neclintită pe temelie de granit
E-un fapt ce muritorii ar trebui să-l știe
Să-și schimbe-nchipuirea în trai neprihănit.
Au dispărut imperii bazate pe decepții
Și amintirea lor e, azi, avertisment
Pentru guvernele ce-și întrețin adepții
Cu pâinea înșelării pe post de fundament.
Cum cad copaci uscați s-au prăbușit regate
Și nu au fost în stare să se ridice iar
Căci și-au zidit structura nu pe integritate
Ci doar pe rămășițe din zgură și coșmar.
Dar turma ce-i hrănită cu idealuri sfinte
Trăiește fără teama că vor veni surpări
Și nu se sprijinește pe zone cu morminte
Ci doar pe entitatea ce dă stabilizări.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din La umbra harului (25 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre monarhie
- poezii despre legi
Ariciul
Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mișca domol pe sub gutui,
Și toți au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniță sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai și clește,
Dar el tăcea, săracul, ca un pește,
Și doar fiori de groază, când și când,
Treceau pe trupușorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Și-n înserarea limpede și dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre sperieturi, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre pești, poezii despre petunii sau poezii despre noapte
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre viermi, poezii despre rai, poezii despre plâns, poezii despre infinit, poezii despre ignoranță sau poezii despre idei
Articole culturale referitoare la ostil
- „Nervozitățile în jurul lui Anatole France” de Paul Zarifopol
- „Emil Gayk” de Urmuz
- De ce (?i cum) citim romane?
- Viață. Primele semne
- Săptămâna filmului românesc despre Marele Război
Mai multe articole despre ostil la Blog.Citatepedia.ro »