oprima

a trăi

A trăi înseamnă a oprima, a violenta, a răni, a exploata.

definiţie celebră de Friedrich Nietzsche în Dincolo de bine şi de rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoţienii se oprimă singuri, prin obsesia lor faţă de englezi, îşi alimentează sentimentele negative de ură, frică, servilism, dispreţ şi dependenţă.

Irvine Welsh în Gunoaie europene
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaturi mizerabile, aruncate pentru un moment pe suprafaţa acestei mici grămezi de noroi, cine a decretat că jumătate din turmă, poate oprima cealaltă jumătate? Tu, omenire, ai dreptul să spui ce e bine şi ce e rău?

citat celebru din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au existat poeţi dramatici în revoltă faţă de,, cele trei unităţi", dar nu faţă de orice prescripţie a unităţii. N-au existat niciodată artişti care să prefere incoerenţa sau arbitrarul. Departe de a-l oprima, acceptarea conştientă a normelor eliberează pe artist, punându-l de acord cu legea intimă a creaţiei proprii.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea te face rebel, revoluţionar. Dragostea îţi dă aripi ce te poartă în înălţimi. Dragostea îţi dăruieşte înţelegerea lucrurilor, astfel încât nimeni să nu te poată înşela, exploata, oprima. Iar preoţii şi politicienii supravieţuiesc numai din sângele tău, supravieţuiesc numai prin exploatare. Toţi preoţii şi politicienii sunt paraziţi.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Iliescu şi alţi foşti nomenclaturişti ipocriţi pretind că s-au opus dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, care îşi oprima poporul, aducându-l în pragul disperării

Geaba vaiete şi rugi,
Se purtau ca nişte slugi.
Pentr-un trai călduţ şi bun,
Lingeau mâna de nebun;
Ei erau nişte potăi,
Şi-azi pretind c-au fost dulăi.

hexagramă de George Budoi din Politică şi politicieni (22 decembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut de la început în specificul naţional, adică am crezut că nu se intră în universalitate decât pe poarta ta proprie. Am crezut în dreptul de a trăi al valorilor autohtone, ca o completare a principiului de universalitate. Am zis că a oprima şi a suprima o manifestare de particularism local sufletesc înseamnă a fura din marele tezaur al universalităţii. De aceea, pe opresorii care strangulează popoarele îi socotesc un fel de tâlhari ai umanităţii. De aceea, eu, recunoscând un specific naţional în mod natural, am susţinut că tradiţia trebuie să fie osatura unui popor.

citat celebru din Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe năsucul lui Tomel

Pe năsucul lui Tomel,
Şade Paşa Bâzuel.
Bâz! Bâz! Bâz! un enervant,
Cu o mină de savant.

Tomel şi-a sucit un ochi,
Ce haios, să nu-l deochi!
Şi văzând aşa tupeu,
L-a plesnit... da, "Aoleu!"

S-a văitat că l-a durut,
Parcă nasul şi l-a rupt,
Şi-a fugit, apoi s-a-ntors,
Şi de energii e stors!

Uf, urâtul Bâzuel,
Stă un scai, şade cârcel,
Nu-l slăbeşte niciun pas,
Zici că e lipit pe nas!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criză. Paroxismul crizei. Simptomele nu lasă nici o îndoială: o lovitură ca de pumn în inimă când apare. Paralizia inteligenţei când mă atinge din nebăgare de seamă. Senzaţia căldurii ei fizice de la distanţă. Nevoia inexorabilă, care îmi oprimă respiraţia, de pulsaţia vieţii ei. Fetişizarea tuturor obiectelor ei şi a tot ce ţine de ea: mantila ei din cuier, când intru în antret, mă înfioară; caligrafia ei are o feminitate tulburătoare în fiecare literă, şi mai ales în cele care se înalţă ori se coboară din linie; numele moşiei unde locuieşte are ceva adânc emoţionant. Sentimentul că tot ce nu este ea, sau al ei, sau cadrul ei este fad. Convingerea că numai o femeie înaltă, cu părul galben, cu o uşoară asimetrie a gurii când zâmbeşte poate da fericirea. Fiorul pe care mi-l dă cuvântul "Adela".

Garabet Ibrăileanu în Adela (1933)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divine senzaţii

Dacă iubirea este-n aer, că altfel n-are un' să fie,
cum poate ea, aşa cum ploaie
în picuri, ce udă pe alese, cum poate să nu crească
în toţi,
de atât ocean, imensa sursă, cum de nu-i vie,
cum de se poate să nu înmoaie
şi splendid să se oglindească
în orice fire... Doamne poţi?

Şi dacă dragoste nu doare, că nu e un lucru ce perimă,
doar naşte din nimic, un vid
şi se înfiripă în fire ramuri,
seminţe dând...
ce o oprimă?...
ce spirit, sau ce individ
orbit de doi pereţi, plini geamuri...
de ce-i laşi Doamne, le spărgând?

Şi-i una, ori sunt amândouă,
cum este aer, dar şi apă;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!