Poezii despre ocean
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru ocean în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Din ocean de vise
Din ocean de vise ferice, strălucitoare
Ai apărut în viața-mi femeie răpitoare,
Cum luna argintoasă, albă zâmbind răsare
Din înstelata mare!
În ocean de visuri din ce în ce pierite,
Te-ai dus și-ai stins cu tine iluzii fericite,
Cum luna melancolică și palidă dispare
În înstelata mare
Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise,
În sânta mea junie al tău chip îmi surâse,
Femeie scumpă mie, cum luna-ncet apare
Din înstelata marel!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pat pe ocean
patul meu e pe ocean
fără flamură
la catarg
țara mea a plecat
într-o zi
de acasă
sonet de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean
nu
nu intra în inima omului
acolo
vei descoperi un ocean
.
iar printre atâtea uluitoare spații
și unduiri ademenitoare
în grabă se vor roti în jurul tău
puzderii de rechini care
își caută firesc
hrana
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluviul nu mai poate curge înapoi
Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El privește înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri și sate.
Iar în fața lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzația că vei dispărea pentru totdeauna.
Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Așa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.
El trebuie să-și asume riscul
și să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean
Sunt îndrăgostită de Ocean,
de felul în care-și ridică miile de pălării albe
în vâltorile furtunii,
de felul în care-ațipește, catifelat și albastru,
pe cel mai frumos pat din lume.
În viața personală a fiecăruia
se află întotdeuna
mai multă durere decât ar trebui,
o inimă împovărată
pe drumuri prăfuite. Bănuiesc
că există un motiv pentru asta, așa că voi fi
răbdătoare, acceptând. Dar nu voi trăi
în altă parte, ci numai aici, lângă Ocean,
egal încrezătoare în toate urările de bun venit și-n toate vijeliile
lipsite regrete și de-întristări izvorând din sinele-i sărat.
poezie de Mary Oliver din Pasărea roșie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Un ocean de stele, bolta în imens ocean se-alintă
Și văd stele căzătoare în adâncuri cum se-avântă.
Unele mai ard pe valul înspumat, pe creasta lui,
Luminiță-nsingurată cum e steaua dorului.
Și Luceafăru-și trimite o săgeată spre adânc
Dar nu cade drept lumina. Apa, razele îi frâng.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între mine
și tine
un ocean de stele
niciunul dintre noi
nu poate prinde
nici cea mai mică stea.
distanța dintre planete
e mult prea mare.
prea mare
mai mare decât un ocean.
poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă...
Cu destui de dacă,
Faci dintr-o băltoacă
Un ocean magnific,
Cum e cel Pacific.
Din ocean, cu dacă,
Poți să faci băltoacă.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (5 decembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate pentru că...
Știai, draga mea,
că mareea este apă atrasă de lună,
un ocean întreg năzuind către stele?
Nu înțeleg de ce frumusețea acestui lucru
m-a luat pe nepregătite.
Poate pentru că
știu cum se simt acele mări.
Atât de mult din mine este apă...
un ocean sub pielea mea
tălăzuind spre tine.
poezie de Jen Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean mai puternic ca țărâna
Ocean mai puternic ca țărâna,
Încăpățânat, turbulent și-abraș,
Vei iubi oare-acest copilaș
Și-i vei săruta întotdeauna mâna?
Când mă joc cu tine ești blând foarte,
Iar valurile-s mătăsoase și albastre....
Dar, spun marinarii care-au navigat departe,
Că nu te joci mereu, că ai și zile proaste.
Dai bobârnace,-n larg, enormelor vapoare,
Ca și cum ar fi surcele, niște mici ghivece
Spune-mi de rog, căci vreau să știu de ce
Ai o fire atât de schimbătoare?
Ocean mai puternic ca țărâna,
Încăpățânat, zgomotos și-abraș,
Vei iubi oare-acest copilaș
Și-i vei săruta întotdeauna mâna?
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >