o noapte

6 aprilie - Ziua Părerii de Rău pentru Respingeri - Învăţaţi, învăţaţi...!

Eu nu regret că m-a respins,
Făcând o noapte pe virgina,
Îmi pare rău că nu m-am prins
Ce poate face medicina.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (visător): Tu, prima gândire a Divinităţii! Frumuseţea ta, mai presus de spaţiu şi timp...
Elena (se uită la ceas): Timpul e bani! O noapte întreagă costă trei sute.

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă

Vine-o vreme ce alungă
şederea cocorilor
şi aşterne o noapte lungă
înaintea zorilor
făcând loc să mai ajungă
din penumbra stelelor
raze să străpungă
noaptea înfrigurărilor
de iarnă îndelungă.

poligramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papaya

S-a copt alaltăieri papaya la Mizil
În livada unei foste verişoare
Şi-am mers la miezul nopţii să-i culeg un kil
De pe gât, de pe buric, de pe picioare.

Ce lună plină văzut-am în livadă
Când hainele pe noi nu au mai stat!
Ne începuseră şi palmele să vadă
Ce sol fierbinte are luna! Ce transpirat!

Şi am văzut şi stele după aceea,
Mai toate verzi, ca ochii verişoarei,
Eu îi şopteam pe la ureche "ah, Andreea"
Iar ea uita, gemând, preceptele onoarei.

A fost o noapte lungă de cules papaya
Cu simţurile-ntinse hăt, prin galaxii...
Noroc că am o altă fostă verişoară la Strehaia
Ce merge goală la cules de struguri, printre vii.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui filozof pleşuv

Măiastră-i natura! În veci nu greşeşte,
Ci toate le pune la loc potrivit:
Deasupra o lună, sub care domneşte
O noapte adâncă şi fără sfârşit!

epigramă de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băiatul se numea Bănică, iar căţelul, pentru că fusese prins de două ori cu botul într-o cratiţă, primise porecla Tocănel.
Era în februarie, ninsese o zi şi o noapte - acum zăpezile acopereau geamul până la două palme de marginea de sus a cercevelelor şi ei şedeau în odaie: Bănică în pat, iar Tocănel lângă uşă, vârât într-un ciorap de lână, căruia băiatul îi deşirase laba, transformându-l astfel într-un costum, pe care căţelul îl privea cu mândrie ori de câte ori ieşea afară în aer. Soba frigea - ardeau în ea lemne de brad cu miros de cetină - şi undeva, într-o spărtură a peretului, cânta un greier, parcă bătându-şi joc de vântul care gonea pe sub streşini, răsucind zăpada şi aruncând-o peste coama salcâmilor.
- Tocănel, zise Bănică, ţinând ochii închişi, moleşit de căldură, spune-i ticălosului ăla să tacă!
- Eh, dac-aş şti unde e! făcu Tocănel.

Fănuş Neagu în Târziu când zăpezile sunt albastre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera (patetică): De ce m-ai născut?
Lady Robinson: Aşa au hotărât medicii. E interzis să porţi o sarcină mai mult de nouă luni!
Venera: Înţeleg. Am fost un copil nedorit. De aceea simt în mine, permanent, un gol existenţial...
Lady Robinson: Spune deschis, Venera, ce-ţi lipseşte ţie, de fapt? Vrei un mascul aspru, cu păr pe piept, care să te tăvălească bine o noapte întreagă?

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg...

El scrie prost, însă îl laud;
De ce aş fi cu dânsul crud?
Prefer o noapte să-l aplaud,
Decât o strofă să-i aud!...

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei muze

O noapte m-a-nălţat la stele
Fără să aibă vreun regret,
Că din iubirile rebele,
Spunea că-s primul ei... poet.

epigramă de Gavril Moisa din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

O, vechi şi dragi bucătării de vară,
Simt iar în gură gust suav de-amiază
Şi în tristeţea care mă-nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstraţi în zeama lor o noapte
Spre o delicateţe infinită,
Ciuperci cât canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu-şi cască,
Aluaturi tapisate, crescând grele
Într-o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, şunci gingaşe
Când sufletu-n muştar vrea să se culce,
Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa
Prin fast de irizări şi toarte fine
Ceaiuri scăzute până la esenţa
Trandafirie-a lucrului în sine!

poezie de Emil Brumaru din Versuri (1970)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!