noiembrie

În noiembrie îşi cumpără şi soarele cojoc.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am pierdut în noiembrie

Acolo printre flori
precum un cântec din copilărie
din ce în ce mai singur

poezie de Eli Gîlcescu (1 noiembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelson: Noiembrie e tot ce ştiu şi tot ce vreau să ştiu.

replică din filmul artistic Idilă de noiembrie
Adăugat de Alexandra Bleoancă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să râdem lună de lună - Noiembrie

Luna asta ne răsfeţe
Frigul şi... tranziţia
Către iarna ce-o să-ngheţe,
Sperăm, şi... corupţia!

epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2008)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 29 noiembrie 1935, în vitrinele librăriilor bucureştene a apărut Huliganii, noul roman al lui Mircea Eliade. Autorul, un tânăr de 28 de ani, era deja celebru, în special datorită romanului Maitreyi, a conferinţelor din cadrul Criterionului şi a cursurilor şi seminariilor ţinute la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde funcţiona ca asistent onorific al catedrei de logică şi metafizică.

Mircea Handoca în Huliganii, Cuvânt înainte (1992)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Ce altceva mai spune, agitatorul Guran?
Limbău (scoate un bileţel): Spune că puterea populară este... (Citeşte.)... o mocirlă puturoasă...
Vulpescu (scrie):... pu-tu-roa-să...
Lupoi (gânditor): Mocirlă ai spus?
Limbău: Mocirlă puturoasă, să trăiţi!
Lupoi: Ei, asta e grav! Pentru o asemenea definiţie antinaţională, Guran merită un accident de maşină... (Autoritar). Limbău! Du-te înapoi la cârciuma "Cocoşul Roşu"! Fii cu ochii şi cu urechile pe agitatorul Guran... Ia seama cum trece strada...
Limbău (vesel): A fost legionar! Traversează numai pe verde...
Lupoi: Nu contează! Am rezolvat eu cazuri mult mai grele la intersecţie!
Limbău: De ce la intersecţie?
Lupoi: Pentru că acolo se intersectează interesul egoist al agitatorului Guran cu interesul meu naţional! (Ridică receptorul): Alo, Georgică! Trimite-l urgent pe sergentul Beşleagă, cu camionul, la cârciuma "Cocoşul Roşu"... (Pauză.) Poftim? Nu Drapelul Roşu! Cocoşul Roşu, am spus! (Pauză). Nu ştii unde vine? Nu se poate! Înainte era cârciuma lui Matache Răcoare... Acum Matache e la răcoare, iar cârciuma a trecut în gestiunea poporului. Îi spune "Cocoşul Roşu"...
Limbău: E pe Fundătura Belşugului...
Lupoi (la telefon): Da, da! E acolo!... La intrarea în Mahalaua Revoluţiei de la 7 Noiembrie... (Apăsat). Am spus 7 Noiembrie! Atunci a avut loc Revoluţia din Octombrie! (Pauză.) Nu, prietene! Comuna din Paris este altceva! Altă revoluţie, altă mahala! (Pauză). Şoferul să fie cu ochii pe agitatorul Guran. Atenţie! E bine camuflat... Are nasul roşu, dar nu e comunist. E legionar! Când agitatorul Guran va trece strada, camionul nostru să-l ia... (Pauză) Nu în cabină, Georgele! Să-l ia pe capotă! (Pauză). Beşleagă ştie lecţia. A repetat-o de zeci de ori. A învăţat asta la şcoala de şoferi. (Pauză.) Nu contează cine are prioritate... (Serios). Georgică! Interesul naţional e mai presus de codul rutier...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi Ursul

Într-o toamnă-aşa târzie
Un noiembrie să fie
Au decis animalele
Să-şi aleagă regele.

Animale s-au bătut
Să se-aleagă cu-un ţinut.
Însă în lupta finală,
Să rămână un stăpân
Au rămas, vreau să vă spun,
Vulpea şi cu ursul brun.

Mai demult, bunica vulpii
Se aflase-n fruntea turmii,
Dar muncind puţin şi rar,
A lăsat un gust amar.

Bunicuţa a-nvăţat-o
Pe vulpiţa urecheată
Nişte şiretlicuri fine

[...] Citeşte tot

fabulă de Marius Cătălin Nistor (16 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Cătălin Nistor
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un 7 noiembrie...

Sic transit gloria mundi
-----------

Mitrea Cocor, zboară cocorii
Hai să-i lăudăm cât se mai poartă
Că dacă o cârmesc spre marea moartă
O să fie vai de noi, datórii!

Datoríí au cunoscut şi ceilalţi
Însă cu ce-aveau în colivie
Au convins că nu e, ce-o să fie
Cu cât s-cazi, cu-atâta te înalţi!

Poate n-aveau cotizaţia la zi
De când cu Hitchcok păsările-aceste
Tot mai ciudate, manifest e
Că dialectic, toţi putem greşi.

Kaza-ciocul e destul
Ştiţi voi cine avea cioc

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!