nevrotic

Halucinaţie

ce se alege de mine?
un pumn de ţărână
nu cred
un pumn de cenuşă
mai bine
un fum de picături transparente de emoţie
distilate şi contractate în cristale cu memorie
universală
aproape
uneori trăiesc noaptea vise ce nu sunt ale mele
alteori mă simt un punct nevrotic în corpul unui uriaş
când sunt fericit lumea îmi este
până la urmă moartea e cea mai bună lecţie
ca să pot suporta viaţa

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Rătăcit, dintr-un oraş în altul
Am pierdut noţiunea timp
Mă uit la stele dimprejurul lunii
Răsăritul a venit

Am un gât supt de săruturi
Nevrotic, într-un haos neobişnuit.
Jos pe aleea goala,
Scandează un beţiv

O fereastra spartă şuieră
În vânt
Balamalele i se desprind
Scopul meu târziu în viaţă
Este s-o repar şi să mă sting

Pietre înşirate, ornament stradal,
Picură o picătură în ploaie, rugină pe metal
Jalnic mă-ntristează cum am pe frunte-un rid
Palid în cofrag, mă prinde noaptea-n frig

poezie de Ştefan Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeam

despre foci cu o prietenă
ea părea
invidioasă pe stratul de grăsime-al polarelor
aproape
plângea ea neavând practic în bustieră ce ţine
pe nişte
picioare ca de meduză - cu extatice
priviri eu
ristice ea părea totuşi să destrame cu lovituri
aproape
simpatice (?!) tot ce ţinea de cuibul straşnic de sper
mă dintre
mine şi ea - prea părea (creaţă, fără speranţă)
decisă a
proape s-o termine să
înceteze
dragostea sădită în brazdele trase în gheaţă
aproape
de spărgătorul nevrotic
de ceaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Rebele! Mici, albe, verzui,
Negre! În tulbura lor vârtejire...
Cercuri! Îmi joacă seara-n chindii,
Iele în zbucium! Sălăşluire!..

O parte în faţă mărunt îmi roieşte,
Alta nevrotic la vale porneşte,
Râul intervine, el forfoteşte,
Cealaltă – linişte caldă doseşte.

Lebăda. Aripi blajine lansează,
Ochii micuţilor ei îi veghează.
Trăsnet! Fulgere intră-n mister,
Bulbucii fac zgomot prin stropii de cer.

Nouri. Furia lor o trădează!
Cădere! Zigzaguri din nou desemnează.
Eu, cu umbrela în mână – condei,
Schiţez noua pornire printre văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

dacă aş fi un om curajos
ţi-aş mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aş fi un dandy
ţi-aş trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aş fi respectabil
ţi-aş spune că e prea devreme
dacă n-aş avea inimă
ţi-aş da de înţeles că e prea târziu
dar sunt un poet uşor nevrotic
şi de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarţa unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu ştii
că există

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin hipnotic

fac mărturisiri cu întâmplări din vis
sunt pe jumătate un destin hipnotic
transpun insomnii de freamăt semiotic
pe clorofila albă de la masa de scris.

am şi un regret că am iubit haotic
păcatul iubirii de strămoşi transmis
fac mărturisiri cu întâmplări din vis
sunt pe jumătate un destin hipnotic.

în cerul veşniciei un loc îmi e promis
unde nu e ură şi freamăt nevrotic
dar ce să fac sunt un tumult psihotic
şi răspândesc în lume poveşti din Paradis.

fac mărturisiri cu întâmplări din vis
sunt pe jumătate un destin hipnotic.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luatu-ti-ai aripi

Se rostogolise cu privirea senină spre Cer
Printre picioarele lor putea zări lumina
Venise odată cu piatra ce i se înfipse în frunte
Acolo.. coborâră sfioşi rând pe rând îngerii
Duceau cu ei mirosul sângelui tău
Curgea fără nici o grabă
Acoperind tălpile zdrobite
Doar buzele crăpate murmurau
”Milueşte-mă, Dumnezeule după mare mila ta!”

…târziu când trupul hăituit primise odihna
ţi-ai întors privirea
din ea se prelingea iubire
în ochiul drept se zbătea nevrotic o umbră
iar palmele strigau a veşnicie

în tine dansau mucenicii.

poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoara

Cu toţii am avut o profesoară
(La care am visat în mii de nopţi)
Cu mersul legănat, aşa-ntr-o doară
Cu trup de zână bună, sânii copţi...

Păşea pe coridor, ca o felină
Cu coapsele frumoase de statuie
Un Sculptor aş fi vrut să fiu, s-o chem, să vină
S-o răstignesc într-un muzeu... să-mi fie...

Avea un chip frumos şi feciorelnic
În contradicţie cu sânii mari
Cu sfârcurile libere vremelnic
Ce înţepau vreo bluză, leneş, tari...

Priveam cu un nesaţ la gura-i mică
Cum mângâia cuvintele predate
Nu-nţelegeam o iotă, n-aveam frică
De corigenţe... eram daţi pe spate...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu (17 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, femeie....

Nu da uitării ceasul ce ţi-a-nviat fiinţa
Când urme de speranţe zadarnic întremau,
Şi-ţi măcinau suflarea, şi-ţi spulberau dorinţa,
Străină ţi-era calea şi anii ce urmau.

Sforarii tinereţii ţi-au reclădit iubirea,
Timidă l-a-nceputuri, hulpavă mai apoi,
C-un ochi priviră-n urmă, cu celălalt trăirea,
V-au invitat la valsul ce-avea să fie-n doi.

Şi ritmul îl păstrară-ţi, dar se răciră polii,
Gheţarul se-ntrepuse ca insulă-ntre voi,
Un uragan nevrotic vă răscoliră-orgolii,
Iar micul lac cu nuferi l-aţi năucit de ploi.

Nu-i da nefericirii vreo palmă ca osândă,
Ea-i parte din întregul ce viaţa n-o trădează,
Îşi va lua cu timpul greşeala ca dobândă,
Trezeşte-te, femeie, curândul întomnează!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele eu ca o roată

după ce a muşcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinţi întuneric
şi ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
ţopăind nevrotic

moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca uşor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraş
şi a murit

după ce a fost muşcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinţi
la şcoala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!