neobosit

Timpul

Moş bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieţii omeneşti.
Uriaşul caier de stele
Neobosit roteşti
Ca roata lumii eterne;
Şi râzi de capricii lumeşti.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilţul tău de argint,
De aur şi lumină,
Neobosit veghezi.

Moş bătrân,
Rege înţelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieţii tale,
Cât este de lung…?
Şi cât de deştept?

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet neobosit

Am dat drumul sufletului
Aripi de lumină se deschid
Gând purtat de suflul vântului
Trăirile vieţii prin el dezvăluind

Perpetuu în trup primitor
Un evantai al existenţei
Tu eşti de veacuri un călător
Călător al trecutului si prezenţei

Eu viaţa simplă ţi-o dedic
Călătoreşti în locuri ursite
Un imn al sufletului îţi ridic
Circuli dai viaţă inimii iubite

Esti soarele-n răsăritul vieţii
Esti un abis un abur sosit
Nemuritor la apusul tinereţii
Renăscator neobosit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui cuptor de altădat‘

Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.

Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpiţat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...

În căminul copilăriei, cum şi-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii şi totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de fată

Sufletul meu neobosit
Luptă acerb.
Într-un anturaj de snobi
Cu doamne stilate şi domni şlefuiţi
Regrete pentru anii risipiţi,
Pierduţi...
Şi viaţa trece cu ironii zi de zi.

poezie de Gabriela Boboc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marius Coge

Maestru al epigramei,
Acest neobosit umorist,
Respectat între colegi,
Intotdeauna jovial,
Un poet de valoare
Si un om de omenie...

Cu un aspect distins,
Onorează şedinţele de cenaclu,
Galant, fin, inteligent,
Elegant în vorbe şi fapte.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)

Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia [Venice]

Marmură şi apă, totu-i liniştit,
Nu se-aud potcoave, roţi n-au răsunat;
Oraş ca un nufăr, mai mult oglindit,
Cu acoperişuri, ziduri de palat,
Ape fără viaţă, tremurând şoptit,
Ce mustrarea ierbii nu au îndurat;
Oraş ce oftează, trist, neobosit,
Care de el însuşi pare înstrăinat.

poezie de Arthur Symons, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciri

Urmând paşii discreţi
ai turmelor nocturne,
ajung să-mi fie milă
de picioarele nevinovate...
Trec un deal
plimbându-mi mâna
în semn de recunoaştere
a pământului,
ce şi-a adus bogăţia
prin verdele neobosit.
Două umbre îmbrăţişate
dau cerului prilej de ploaie.
Sunând curajos,
stropii atacă pietrele...
Turmele îşi văd de drum.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânul

Fii tu stăpânul fiecărei ore ce-o ai la dispoziţie.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Fiecărui moment, în interesul tău,
Bucuros, devotat
Şi
Necondiţionat.

Fii tu stăpânul zâmbetului tău însufleţit.
Categoric, Dumnezeu va fi stăpânul
Suferinţelor cumplite ale inimii tale, în interesul tău,
Surâzător, neobosit
Şi
Necondiţionat.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Licuricii,
stele căzute pe pământ
luminează -în întuneric.
Greieri se aud cântând
sporind al serii feeric.
Din deal în vale coboară
doina unui ciobănaş.
Dorul la iubită-i zboară,
oile dorm pe imaş.
Neobosit, doar izvorul
şipoteşte printre pietre.
Doar el este călătorul
ce duce dorul la fete.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!