nenorocire

Încă o nenorocire

O, Doamne, Dumnezeule, încă o nenorocire!
Şi era-n ţară atâta pace, fericire;
Lanţul care ne ţinea neamul în robie
Ne strângea prea dureros, gata să se rupă;

Şi, deodată, sângele a început
Să curgă iarăşi. Ca nişte câini râvnind după
Untul nostru, călăii
Sunt din nou la gâtul nostru

poezie de Taras Şevcenko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însuşi în singurătate

Însuşi în singurătate,
Strig, mă vaiet, cine-aude?
Inima me, ticăloasa,
Mii de dureri o cuprinde.
Moarte, a me mângâiere,
Ce zăboveşti de nu vii,
Să mă mântui di durere,
Să scap di nenorocire,
De osândă-îngrozitoare,
De-o jalnică chinuire,
Nenorocire mai mare?
Nimănui nu pot să spui
Duioasa me întâmplare.
Nu găsesc om cu simţire,
N-am prieten credincios
Să-i spui a me chinuire,
Să-i spui starea ce-am agiuns,
Că sânt mort între cei vii
Şi trăiesc oftând pi-ascuns.
Lacrămile-m' feresc,

[...] Citeşte tot

poezie de Costache Stamati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însemnare în jurnalul de bord

Astăzi voi da tuturor ascultare
pentru că toţi sunt atât de fericiţi încât
n-aş putea să-i dezmint. Şi chiar
dacă şobolanii au părăsit corabia
eu n-am voie să prevestesc vreo nenorocire
dar mai ales, în toiul petrecerii,
să strig ca un nebun: Pământ! Pământ!

poezie de Cristian Bădiliţă din Regele cu o harfă în mâini
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de rezervă

Dragă Kitty faptul că există omul Înseamnă
că lumea (n-)are (nici)un sens Legile sunt din
ce în ce mai dureroase Iar libertatea-i practic
imposibilă Toţi vor şi nimeni nu face nimic
Totu-i uzat iar piese de schimb din păcate nu
există Nenorocire debordantă cu flori
Homo excitus est
Ave Anna Frank

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (29 iunie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie suflet şi viteză

Folosind forţa de propulsie
a propriilor abisuri sufleteşti
acest poet
va ajunge
departe

Priviţi-l
ce frumos
cade-n
moarte

Până
aici
n-a ratat
nici
o
nenorocire

Ce prezent măreţ
îl aşteaptă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta III

Iar dacă furtunoasa moştenire
S-o port pe-alte stihii am fost sortit,
Mi-am primit partea de nenorocire
De stâncile lumeşti când m-am izbit –
Dar vina e a mea! Acoperire
În paradoxuri, nu mi-a trebuit:
Mi-am fost eu însumi iscusit cârmaci
Al propriei năpaste, ce să-i faci?!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbăţie

Ştim că astăzi suntem striviţi de greutăţi
Şi de tot ceea ce se întâmplă în prezent.
Vremea noatră este vremea bărbăţiei
Şi bărbăţia nu ne părăseşte.

Nu este o nenorocire să cazi doborât de gloanţe
Nu este o soartă amară să-ţi verşi tot sângele
Când o facem ca să te apărăm, gândire rusă
Măreaţă cultură rusă.

poezie celebră de Anna Ahmatova (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte arsă

în noaptea prefigurată
smoală
înfiorătoare precum ultima moarte

vis dezmembrat cu răngi de sticlă
nenorocire abruptă plânsă de corbi
nedefinită prin timp
zboară

spaţii rostogolite în neant
distanţa dintre noi e un hău
privirea pătrunde prin crăpături universul
iar tu vei stinge lumina
care arde neîncetat
aerul

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Din ochi varsind lacrimi nevinovate
Ce sunt din iubire scuturate
Ma vaiet si ma pling mereu
Bunicuto pentru sufletul tau

Eu sunt aici, tu esti acolo
Si ne desparte de noi doua
Ploaie si vint, cer si pamint
Aceasta-i veata care-o cint

E viata care o traim
Desi trebue s-o iubim
Nenorocire si noroc
Dare trebue sa o suport

poezie de Virginia Baran (1 martie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o ţeavă
De telescop.

Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistenţă
Cariului deznădăjduit.

N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Şi nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulaţia apei
În natură.

Şi eu prind această stare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!