naufragiu

Naufragiu

O ultimă dorinƫă,
De-ar fi cu putinƫă,
Aş vrea o vacanƫă,
În gândul tău... o viaƫă.

O ultimă ascunzătoare,
Într-o lume iscoditoare,
Departe de claxoane,
De reguli şi fasoane.

Aş vrea doar o zi de vacanţă!
Să ţină... cât o viaţă,
Să fie plină cu tine,
Cu valuri şi mile marine.

Aş vrea o zi de naufragiu
Pe marea din gândul tău,
Să mă iubeşti de tot
Când mă înveţi să-not.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de =
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu

După un naufragiu groaznic
Ce i-a scufundat în ceaţă
Şase marinari nevolnici
Care-au mai scăpat cu viaţă

Înotând şi zi, şi noapte
Peste apa plumburie
Fură azvârliţi de valuri
Pe o insulă pustie.

Trei luni s-au hrănit cu ierburi
Şi cu peşti găsiţi la mal,
Îşi făcură şi-o colibă
Şi trăiau original.

Nu le mai lipsea nimica,
Ba ades le prisosea,
Aveau hrană, ierburi, apă,
Doar femeie le lipsea.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea mareelor

Mă repet precum perla în scoici
Viscolind peste mare...

Sidefiu podoaba mi-o sporesc
Cu fiecare naufragiu sau trădare...

Leagăn îmi sunt valurile şi veşmânt,
Pe fiecare ţărm m-aşteptă
O mână de culegător sau
Un mormânt!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu

Mi-e sufletul titanic în derivă
Ce şi-a uitat pe ţărmul amintirii
Speranţa – ca măsură preventivă
De vină sunt oceanele iubirii.

Ţi-e sufletul corabie ce poartă
Speranţa necesară-n largul mării
La cârma sa e cea mai crudă soartă
De vină sunt oceanele uitării.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între vorbe şi-ntre fapte

Între vorbe şi-ntre fapte
E mereu un spaţiu gol
Peste care un şeol
Stăpâneşte ca o noapte

Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă

Şi întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veşnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă

Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiu

Ai naufragiat la poarta sufletului meu,
Lovindu-mă de-ale iubirii valuri...
Pe puntea dragostei eterne
Păream pe veci înlănţuiţi,
Două iubiri trecute peste vreme.

Iar pe pontonul sufletului tău
Rămân un pasager imaginar
Şi alergând spre al iubirii ţărm,
Purtaţi în valurile fericirii,
Părea prea sinceră briza iubirii.

Pe un ocean imens plutea iubirea,
Vaporul vieţii zăcea scufundat,
Acel Titanic blestemat...
Iubirea noastră azi a naufragiat.

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiaţi pe uscat

Ca pe-un vapor, din lumi visate,
E trupul nostru, biet matroz
Ce-i dornic după-o viaţă roz,
Plutind în marea de păcate
Cel ce cârmaci vrea să se-arate,
La fărdelegi, mult virtuoz,
Creind hăţişuri de rogoz,
Îşi construieşte mari palate
Dar marea vieţii, dă de ştire,
Că-n traiul nostru cel lumesc
Acei ce sunt "în stăpânire",
Cât şi-alţii ce păcătuiesc,
Ajuns-au la îmbogăţire,
Prin "naufragiu sufletesc".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

când te sărut,
îţi caut forma
şi vreau
să-ţi pipăi conţinutul,
aş da pe tine tot avutul
şi ţi-aş închide filodorma.

chiar şi
în miezul voluptăţii,
aş năuci
ca un nebun,
m-aş arunca
cu tine-n hău,
spre un nuştiu unde
nu ştiu cum...

un naufragiu
într-un ochi,
o lacrimă
cât Marea Mare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gulag

Cinica iarnă rusească
Ninge năprasnic în mine,
Omături, vârtejuri cretine,
Iarăşi mă răscolească

Deziluzii prin ceaţă patină
La friguri, un fel adagiu,
Ascuns de priviri, naufragiu,
Un kisch peisaj de duzină

Părăsită troica în drum
Cai dezhămaţi de speranţe,
Alb străveziu fără nuanţe
Sobă de var înecată de fum

Christ refuzat, pastişă de Iov,
Banchiză de ţurţuri Golgotă
Ştearsă stampă fanariotă,
Pian falsând Rahmaninov

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda aceea

strânge secunda aceea căzută din rai
pe nebăgare de seamă
strânge-o în pumn
sau lipeşte-o de nişte cuvinte robuste
altfel mistuită de jar devine scrum şi tăciune

scânteie cu autograf
lăsată-n atingere din febra adâncului
a răscolit fără voie
liniştea legănată de mătasea fluturilor

priviri oprite la margini de ochi
tăceri îngheţate-n cuvinte
lumină obturată cu tristeţi
fantome-n cămăşi pictate frumos
o veşnicie sângerând dureros
în jocul de raze cernut pe gând.

irişii neliniştiţi ciobesc nemărginirea
speriaţi de roşu naufragiu.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!