Poezii despre napoleon
Rezultate pentru napoleon în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Napoleon
- Soldați! Ce este lumea?
Eu, eu!
Eu sunt ninsoarea ce nu contenește
Și cerul greu;
Soldați, eu sunt pustia
Pe care o străbatem -
Doar eu!
poezie clasică de Walter de la Mare din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Napoleon
Ce este lumea, soldați?
Lumea sunt eu:
Eu, această nesfârșită ninsoare,
Cerul acesta greu;
Soldați, acestă însingurare
Prin care mergem
... Sunt eu.
poezie de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panorama dansului cupelor mamare
Și Napoleon s-a înfruptat
din cupele contesei Walewska
Beau din cupele mamare
Și din potire necesare,
Beau din cupele-trofee
Tot cu gândul la femeie,
Beau din tine să țâșnească
Stropi din delta ta trupească
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Bănuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Je suis Napoléon
Mă gândesc la multe lucruri deodată:
La cum ai fost mică, la când ai fost fată...
Mă gândesc la mersul tău și la picioare,
Mă gândesc la gura ta amețitoare...
Mă gândesc la mintea-ți foarte ascuțită,
Mă gândesc la vocea ta mult îndrăgită,
Mă gândesc la sânii tăi și la breton...
Mă gândesc la multe: Sunt Napoleon!
poezie de Marius Robu (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opțiunea editorilor
În curând voi fi mort.
Vor rămâne, poate, zece poeme
în care copiii idioți
vor găsi animalul numit okapi, furnicarul,
pe Napoleon, pe Savonarola,
Kamceatka, insulele Sondei.
Profesorii lor, tembeli ca și ei,
vor scoate de-aici, fără multă osteneală,
câteva lecții de istorie și de geografie.
Mai târziu, devenind adulți
se vor scufunda, la rândul lor, în proză.
Totuși, un filozof de provincie
va scrie despre opera mea o teză stufoasă,
indigestă, tâmpită.
Editorii vor refuza s-o tipărească,
și, după cea mai bună logică, poemele mele
vor muri de îndată.
poezie clasică de Alain Bosquet, traducere de Maria Banuș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gara ultima Boll
Câmpuri condamnate la o veșnică nerodire,
Locuri fără de speranșă, omul cu șapca roșie
Face un semn magic, pe tăblie scrie Waterloo,
Dar Napoleon nu este nicăieri, o bătrână
Cu un pachet mare în mână, de ziare,
Învelit cu un halat rupt, dispăru după colț,
Pe Strada Principală, străjuită de case vechi,
Vandalizate de vânturi și ploi, perdele galben-verzui
Se zbăteau în vânt, un zid negru apărea intermitent
Între case, o fabrică părăsită încheia defilarea,
În depărtare, pe un deal, un portret gigantic,
Reprezentând un chip surâzător, roșu în obraji, privire vicleană,
Sub el scria "Trăiască viitorul".
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind la iphone pe acoperișul lumii
plâng în neștire între atâtea sunete
ce-mi zguduie oasele dintre verbe
și văd uimit cum femeile pe care le admir
fac pe ele între fericire și extaz
simt uneori că viața are sens
când văd muntele sacru al dacilor
că aruncă stânci cu cap de om peste sufletul meu
și femeile mele au ochii albaștri
ca să vadă clar destinul
când se joacă de-a vați ascunselea
cu morfina care ține mumiile-n muzeu
vă dați seama ce-ar însemna o invazie
de suflete în saci de iută înmuiați în canabis?
toți nebunii de la spitalul 9 care se cred când Napoleon, când Steve Jobs ar încărunți pe acoperiș
vorbind la iphone cu bunul Dumnezeu
și ce s-ar face lumea dacă Dumnezeu
n-ar mai controla câștigul la loto?
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem despre albastru
Ca atunci cînd privești prin picătura de ploaie
totul se putea schimba la o a doua vedere.
trebuia să-l descopăr
cu un briceag și o bucată de banzic
aproape cald, înlăturînd coaja neagră mirosind a grajd
și trei viermi orbecăind pe sfîrcuri ca făina pe carii,
apoi cînepa fină ce învelea carnea stejarului precum o nucă
dezrobind relief cu relief și iar relief...
dar, sînul acesta nu-l poate mîngîia nimeni
terminîndu-se într-un final neconvingător - frugal
totul e mai prozaic în afara atelierului, acolo unde
lumea aleargă orbecăind spre locul de muncă
în oraș au descălecat Napoleon / Maxim / Amancio și Ogata
la muzeul Albastru să ne facă statui.
acum nu mă ajută nici mașina de citit gînduri la răsăritul soarelui
nici tabletele de ciocolată neagră lîngă cea mai nouă cafea
închid sertarul plin de cilimuri, de rașpe,
și-mi pregătesc cheile spre poarta unui mare oraș
poezie de Ioan Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustav Richter
După o zi lungă de muncă în serele mele
Somnul îmi era dulce, dar dacă dormi pe partea stângă
S-ar putea ca visele tale să se sfârșească abrupt.
Mă aflam printre florile mele, iar cineva
Părea să le aducă în fața instanței de judecată
Înainte de a fi transplantate
Într-o grădină mai mare, sub cerul liber.
Eu eram o imagine imaterială
În interiorul unei lumini, ca și cum soarele
Ar fi plutit în interiorul serei și ar fi atins acoperișul de sticlă,
Spărgându-se ca un balon, transformându-se cu blandețe
Într-o boare de aer aurie.
Și totul era tăcere,
Gandirea, imanentă acelei splendori,
Era clară ca o voce cristalină, iar eu, fiind gând,
Puteam auzi o prezență raționând în timp ce pășea
Printre răsadurile cu frunze,
Uitându-se dupa insecte și făcând evaluări
Cu ochiul unui cunoscător căruia nu-i scapa nimic:
"Homer, oh, da! Pericle, bun.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paralelism liric
dacă aș fi fost meșterul Manole
m-aș fi zidit pe mine însumi
aș fi renunțat la sufletul meu greu și dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinței
pentru femeie
și artă
dacă aș fi fost Cristofor Columb
nu aș fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu și ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu
dacă aș fi fost Napoleon Bonaparte
m-aș fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
și nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minți
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >