n-a uitat de tara

Corbul

Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb. Îl vezi, fetiţa mea, Ana?
În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
ţâşnea veveriţa, cădea castana.

Corbul îşi măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin ţară
şi n-a uitat de tot să cetească.

Noi, oamenii, noi am uitat.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu voi

Mai bine singuratic şi uitat,
Pierdut să te retragi nepăsător,
În ţara asta plină de humor,
Mai bine singuratic şi uitat.

O, genii întristate care mor
În cerc barbar şi fără sentiment, -
Prin asta eşti celebră-n Orient,
O, ţară tristă, plină de humor...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara în care

ei ştiu ştiri.
el ştie ce s-a uitat demult.

marii învinşi.
micii învingători.

în ţara în care
mult e de râs şi de plâns.

poezie de Dumitru Pană din Luna în plină zi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o lespede votivă

Bucuraţi-vă.
Cel de care v-aţi bătut joc nu mai este.
Ar mai fi putut trăi
şi n-a mai voit.
N-a cerut niciodată nimănui nimic.
A locuit într-o magazie
zguduită de coarnele iernii.
Călătoriile lui au fost totdeauna în vis
N-a fost niciodată în nici o ţară.
Acum este Dincolo.
...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De uit vreo ţară

De uit vreo ţară, să-mi aduci aminte,
Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru.
La el o ţară e de-un kilometru
Şi kilometrul – cât un bob de linte

Şi este foarte lesne să îl sară,
Când vine în inspecţii, pe pământ.
O, Doamne, totuşi ai uitat o ţară,
Nu de când eşti, ci numai de când sunt.

Şi Sfântul Petru, ce-a rămas în urmă,
Şi tot presează în ceaslov impresii,
De levănţică, rochia miresii,
Nu ştie ce amar cumplit ne scurmă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai iubit om din istorie, Iisus Hristos, n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân. N-a avut diplomă, şi totuşi I se spunea Învăţător. N-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător. N-a avut armată, şi totuşi se temeau de El. N-a câştigat niciun război, şi totuşi a cucerit lumea. N-a comis nicio crimă, şi totuşi L-au răstignit. A fost înmormântat, şi totuşi trăieşte şi azi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olanda

Ţara lalelelor
Ţara poezelelor,
Ţara morilor de vânt,
Este simbol pe Pământ,
Cu un trecut luminos,
Ţara Ţărilor de jos.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Când primăvara ghioceii îşi mângâia,
Tu ai plecat şi mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu şi-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ţi-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud şi-acum şi încă îl mai iubesc.

Nu ţi-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoşi şi fericiţi,
Destinul vieţii nemilos ne-a despărţit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Şi–o ţin la pieptul meu ca pe-un sfânt talisman,
Cu care înving uşor în lumea orice duşman.

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate

La bufetul "DOR DE VIS"
Ce urma ca să-l dea gata
N-a uitat să lase scris:
M-a salvat Ioana, biata!

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Când primăvara ghioceii îşi mângâia,
Tu ai plecat şi mi-ai lăsat iubirea ta,
Iar dorul tău n-a vrut să fie un simplu trecător,
Se-nvârte în jurul meu şi-acum ocrotitor.

Nu te-am uitat iubirea mea, nu te-am uitat,
Că floarea dragostei pe suflet mi-ai brodat,
Nu ţi-am uitat surâsul cald copilăresc,
Cel mai aud şi-acum şi încă îl mai iubesc.

Nu ţi-am uitat buchetele de armonii,
Ce le sădeai mărinimos din zori de zi,
Eram doi tineri prea frumoşi şi fericiţi,
Destinul vieţii nemilos ne-a despărţit.

Dar nu-i nimic că-n suflet port icoana ta,
Ce nimeni n-o poate lua oricât ar vrea
Şi–o ţin la pieptul meu ca pe-un Sfânt talisman,
Cu care înving uşor în lume orice duşman.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (5 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!