muntii+din+loc

Reverendul Williams: Cel mai important lucru ce se poate spune despre trenul spre libertate e că va urca munţii. Ştii, fiecare din noi are munţi de urcat. Munţi care se înalţă până la cer, şi munţi care coboară tot mai jos. Noi ştim care sunt munţii ăia aici la Glide. Cântăm despre ei.

replică din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amanda: Am întârziat?
Jerry Falk: Nu dacă ne luăm după ora din Munţii Stâncoşi.

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Pârjolite sunt frumoasele noastre livezi! Fumuri înalte se ridică pe plaiuri. Vitele au apucat munţii. Fântânile s-au umplut cu noroi. Cu potcoavele lor înroşite, caii de foc calcă în picioare păşunile. S-a împlinit voia lui Dumnezeu! Flacără din flacără, lumină din lumină!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gore: Am colindat toată ţara, am vizionat munţii, am inspectat pâraiele, monumentele istorice. M-am schingiuit cu hrană rece şi nu mi-am găsit fericirea în braţele unei femei burgheze, sufrageria măsii de viaţă! Uite cum se uită la mine prăpăditul, subalternul ăla de brad! Las că-l fac eu mobilă.

replică din piesa de teatru Mobilă şi durere, scenariu de Teodor Mazilu (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul: Eu nu pricep cum puteţi voi crede în magie. Sunteţi oameni cu studii superioare... (Pauză.) Trăim într-o lume a ştiinţelor exacte. Toate lucrurile au explicaţii logice. Universul este cuib de armonie şi continuitate. (Arată spre bibliotecă.) Avem aici munţii de argumente. Sclavagismul se trage din comuna primitivă, omul, din maimuţă, Luna, fără nicio îndoială, din Pământ...

replică din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: Ţin minte când am creat valea asta. Uite cum se întind munţii de la est la vest.
Evan: Unde suntem?
Dumnezeu: Nu recunoşti locul? Aici locuieşti, fiule. E creasta Prestige. Voiam să vezi varianta originală.
Evan: Deci tu... tu chiar eşti... El?
Dumnezeu: Vrei mai multe dovezi? Nu am mai făcut treaba cu stâlpul de sare de ceva timp.
Evan: Nu, nu. Te cred. Dar de ce eu?
Dumnezeu: Ai spus că vrei să schimbi lumea.

replici din filmul artistic Evan Atotputernicul
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson (veselă): Intrarea în port e liberă... Puteţi intra cu viteză maximă... Ce stânci, doamnă? Cine v-a spus de stânci? Stâncile sunt departe, tocmai în Munţii Stâncoşi! Există un mic prag, dar nu e periculos. Ca să-l treceţi trebuie să intraţi cu viteză mare. Vă repet, nu e nici un pericol!... Cum? E singura dumneavoastră navă militară? Nu contează! Sunteţi cumva în război cu vreo putere maritimă? Nu! (Pauză). Serios? N-aţi purtat niciodată o bătălie navală. Înseamnă că vasul nu vă mai trebuie! Atunci acceleraţi! Fără frică! Înaintaţi pe canalul navigabil! Fără complexe, doamnă! Imaginaţi-vă că e un canal de televiziune! Imaginaţi-vă că navigaţi pe internet...

replică din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbu Dolinescu: Sloganurile sunt pentru cei ce umblă să înşele mulţimile. Noi nici nu ne-am apropiat încă de ele, iar când vom merge în mijlocul poporului, nu-i vom făgădui nimic, ci îl vom învăţa să muncească şi să lupte. Politicienii pot să discute, să critice şi să-şi schimbe programele şi doctrinele şi sloganurile după cum bate vântul. Ei nu cred cu adevărat în nimic. Credinţa noastră nu admite critică şi nici discuţie. Unde începe discuţia, încetează credinţa şi mai ales puterea ei. Credinţa discutată nu mai poate muta munţii din loc. Iar noi vrem şi mai mult: să înnoim sufletul neamului, să-l smulgem din mlaştina în care l-au scufundat politicienii cu programe şi doctrine, să netezim calea unui viitor demn de originea lui!

replici celebre din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (se plimbă prin încăpere; vorbeşte încet): Spiritul nu mai valorează nimic. Năruirea este totală. Egalitatea a devenit noua lor religie. Absurdul nivelator vine ca un tăvălug. Şi munţii sunt prăvăliţi peste văi adânci... Şi apele se pierd în nisipuri sterpe... Şi cerul cade peste pământ... Iar ţara se transformă treptat într-o pustietate roşie... În această implacabilă ecuaţie totul este redus la zero... (Oftează adânc). Ce nu poate reteza secera, sfarmă ciocanul... Se calcă în picioare tot ce nu miroase a transpiraţie... Pentru ei, cultură înseamnă lene! Estetica artei este redusă la batoze şi furnale... Dumnezeu a dispărut şi odată cu el a pierit şi conştiinţa naţională... Ultimii intelectuali rămaşi în libertate îşi vând sufletele, pentru un apartament la bloc şi o butelie de aragaz... Aşadar, cercul de imbecili e complet... Iar eu sunt o rază vectoare a acestuia... Mătur totul în jur! (Oftează răsfoind "Caietul negru"). Şi, totuşi, conştiinţe mai există...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ascultă-mă, te rog... Noi nu ne aflăm aici pentru a explora munţii, peşterile, sau alte zone necunoscute ale acestei planete. Nu suntem exploratori.
Lia: Nu zău?! Atunci ce suntem? Eu credeam că exact exploratori, doar în asta constă misiunea noastră, nu?! Să explorăm necunoscutul...
Lucian: Nu chiar. Nu în totalitate...
Lia: Ba da. E destul de clar. Suntem aici pentru a descoperi lucruri noi, necunoscute. Asta-i menirea noastră.
Lucian: Bine. Poate ai dreptate în privinţa asta. Dar în cazul acesta, hai să plecăm acum. Vom veni altădată şi vom explora peştera aceasta şi alte zone necunoscute, dacă asta-ţi doreşti, dar nu acum; altădată! Mâine. Ziua. În alte zile. Oricând... Împreună cu ceilalţi, nu doar noi doi, singuri.
Lia: De ce altădată şi nu acum? Dacă tot suntem aici...
Lucian: Lia, n-am mâncat absolut nimic, de azi dimineaţă, nici tu, nici eu...
Lia: Şi... Nu mai poţi rezista puţin? Crezi că o să mori de foame, domnule comandant?
Lucian: Nu, sigur că nu, însă... Sunt şi obosit, după atâta urcuş. Nu mă crezi? Mi-a ajuns pe ziua de azi. Tu n-ai cărat deloc rucsacul ăsta; e destul de greu, să ştii.
Lia: Lasă, o să te odihneşti destul după aceea. Mâine, toată ziua, dacă vrei şi o să-ţi revii.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!