Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

moldova de vieru

Poezii despre moldova de vieru

Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.

Rezultate pentru moldova de vieru în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:

Dincolo de metafizică

e marea și dincolo de mare
e moldova
și dincolo de moldova
e voronețul
cu albastrul ochilor mei
nu e chiar așa de greu
de înțeles (?!) moldova
coboară după ce și-a colorat apa
cu voronețul cel albastru
cel metafizic
șoimul zboară în volte
dincolo de mare dincolo de râu

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Inima Moldovei cântă

Iar mi-e dor de Eminescu
și Moldova parcă-i grea
fericit cu tot firescul
scriu ca să răsară-o stea

Inima Moldova mea

poezie de din Axiomele lui Don Quijote (14 iunie 2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii. Referitor la moldova de vieru, rody voi fi catwomen dar nu ma mai foiti in fiece zi [din public] a spus:

De Eminescu mereu ne va fi dor dar nu ne temem Moldova mereu va fi grea

Vladimir Potlog

Moldova, țara mea de dor

Moldova, țara mea de dor,
De cântec și baladă.
Ești ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din țara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz și mare,
El a apărat cu credință a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingașă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Ești țara poporului meu.

[...] Citește tot

poezie de (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

A plecat grăbit, Vieru...

A plecat grăbit Vieru
Să-mpletească stele-n cer:
Din ele face Cuvântul
Și-l trimite-apoi cu gândul
Să ajungă cât pământul
Să ne fie Giuvaier...

poezie de (2011)
Adăugat de Dumitru RâpanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Limba lui Dumnezeu

Precum Eminescu ești
frate Grigore Vieru
stâlp al slovei românești
loc pe unde vine cerul

Frate Grigore Vieru
limba-i mult mai dulce
dacă spune adevărul
neamul ni-i pe cruce

Limba-i mult mai dulce
stâlp al lacrimei cerești
loc de unde moartea fuge
precum Eminescu ești

Frate Grigore Vieru
mama naște adevărul

poezie de din Cezeisme II (21 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Vin de la malul

râului moldova unde am pescuit
câteva decenii în singurătate
am prins vise umplute cu speranțe
cu chiot și veselie
vin cu inima sărată
de lacrimile fostelor iubite
sătul de pescuit
dornic de vânătoare

vin de la râul moldova
sătul de mirosuri de flori
de flori de lotus
și de dor ascuns
în cioburi de lumină

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Grigore Vieru

De ceva vreme,
Grigore Vieru
scanează cerul.
Trimite îngerii
în Valea plângerii.
Peste Prut să facă
podul de flori,
între țări surori.
Românii să-i unească
în glia strămoșească.
Frați de țară și de neam,
să stăpânească acelaș ram.
Prutul să nu-i mai despartă
nici astăzi și niciodată.
Să facă România Mare
cu Dunăre, Carpați și mare.

poezie de (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
își vor găsi sălașuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Și falnic stirpea noastră, așa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoșească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpați,
nemuritorii daci în noi sunt întrupați.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoșească,
a înviat acuma în stirpea românească.

[...] Citește tot

cântec, versuri de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Nașterea lui Eminescu

Ciudată noapte simt că o să fie
și-o să trăznească în dicționar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naște Eminescul nostru iar.

A fost sortit să vină-n cea mai dulce
și-n cea mai sfâșiată dintre țări,
pleca-vor toți ai zilei să se culce
și-l vor primi strămoșii lui călări.

Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipotești se naște Eminescu
și-n toată România mame plâng.


La noapte, dintr-un pântec și o slovă,
se naște steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în fața ta, Moldovă,
și mâna mult lovită ți-o sărut.

[...] Citește tot

poezie celebră de (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Întoarcerea zimbrilor

Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
Vai! Îmi aduc aminte...
trandafiri roșii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
când ai fost sfâșiată, Românie.
Trandafiri roșii-purpurii
pe mâinile, picioarele și coasta lui Christ
când ai fost batjocorită...
Vai! îi aud încă pe bătrâni
cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere...
Sfinții noștri își amintesc...
Vor trebui multe bătăi de pleoape
până la tămăduirea luminii din altar.
Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
în genunchi nu au căzut decât mărăcinii...
Zimbrilor le-au fost luați codrii,
rătăcesc și acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
picurând mir peste morții noștri.

[...] Citește tot

poezie de din Hyperion (1993)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook