Poezii despre mobila
Rezultate pentru mobila în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Svetițe
am aflat că ea
prietena care-mi picta
mobila
sârboaica a plecat în germania
mobila
a rămas cu mine în ea
ca un cariu livid
prin chiloțeii de tușe cu o
anumită vechime
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divorț
Și a venit astăzi
Răstimpul
Când vom împarte
Și scădea:
- Ia tu clepsidra,
Mie dă-mi nisipul!
- Din fericire, ia-ți felia ta!
Ia-ți și obiectul
Dăruit odată
Pe douăzeci
Și nouă-ziua mea!
Eu îmi iau restul,
Plus mobila toată.
- Ia,
Dacă ți-a mai rămas
Să iei ceva...
poezie de Mariana Bendou din Pierdută și răscumpărată
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi
la noi copacii
au luat drumul străinătății
poate că s-au dus
să-i urmeze pe
dezrădăcinații
ce-și caută norocul
printre bogații lumii
se vor întoarce
sub formă cenușă
sau sub formă de mobilă
de scânduri
de patru scânduri...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica moarte
știu ai rămas fără buze
poate ai vrut
să mai spui ceva... a căzut
pff internetul
așteaptă pe mâine pe la amiază
o echipă mobilă (?!) s-au rupt
fibrele optice pff care trec
exaltate din craniu
în craniu și în
mănuncheate fac a
mor virtual uneori
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferența cu ochii aplecați
Indiferența cu ochii aplecați
la capătul aleii de piatră ca
o statuie a absenței
într-o seară
cu lumini înghețate pe lac
În miezul de aur al tăcerii
cântări vesperale
Gândurile ei se-adâncesc într-o
cameră cu mobilă veche și oarbă
Corăbii pe ape verzi nemișcate.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușine
Se făceau cercuri concentrice în tâmple
aș fi urlat atunci la primul sărut biografia lui Arhimede
îmi lipsești iar sentimentul ăsta este asemănător
pierderii degetului inelar
într-un accident banal de muncă dintr-o fabrică de mobilă
din provincie
mă ustură cerul gurii de rușinea ta
mă sperie tutunul și foile A4 de jalea ta
iubitule.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ceva
e ceva ce trece în camera mea?
pare totul nemișcat:
ceasul, inima, cărțile,
tabloul acela,
icoanele mute...
niciun semn.
mobila (doar cu numele).
nu cred că m-am bucurat vreodată de ea.
oglinda spune adevărul,
dacă există.
altfel, tace.
e o tăcere bunget
și o statică de cremene.
aștept?
e ceva ce trece în camera mea?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluier cu noduri
Din adâncul pământului,
Rădăcinile mi-aduc vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Din adâncul pădurii,
Tăietorii de lemn de foc
Îmi trimit vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Am de ales între incinerare
Și înhumare, ca ultimă dorință.
Mândria mă face să mă întreb
Dacă nu cumva sunt bun de mobilă:
Ar fi ca o îmbălsămare, mă gândesc...
Vântul se strecoară printre gândurile mele;
Fluier cu noduri!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tufele pârjolite
de ger ne așteaptă pe lângă casele
înghețate discret și sofisticat
unde oamenii stau mohorâți
în singurătate privind pe fereastră
degradarea care se așează pe jos
o neputință unsă cu toate alifiile
fiecare om pășește și-i gata
să se spargă ca o pedeapsă
cinică în frigul care s-a refugiat
în casele lipsite de orice confort
toți se țin de pereți în deplasarea
fără adresă pe lângă mobila arsă
de iarna dusă de oameni peste tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revedere
Am să te caut într-o noapte sau într-o zi,
al cărui an?, din curiozitate,
ca să-ți văd mobila stil Naopleon
și cărțile in teanc necitite.
***
Într-o toamnă sau într-o iarnă a altui an
am să vin pe furiș ca să-ți văd iubita,
pură curiozitate feminină,
iubita imi va spune multe
pentru că e tot femeie
***
Și în altă zi, probabil joi,
am să-ți răscolesc gândurile
ca să-ți aflu așteptările.
***
Iar în noaptea de sâmbătă spre duminică,
a cărui an?,
voi veni eu, cea de acum,
aducând o crenguță de dor-nverzit.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >