mixt

Viata, dublu mixt

Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.

Ma-ncredintez iluziei desarte
Ca ma salveaza regasirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viata-n minus si cu plus de moarte.

Si, totusi, nu m-a ocolit norocul,
Desi mi-a fost intotdeauna greu,
Si-am transformat in foc destinul meu
Ca, azi, cenusa sa rezume focul.

Si de-as cadea, asa cum cere jocul,
Ca sa devin o piesa de muzeu,
Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu
C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.

poezie celebră de Adrian Păunescu (18 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodie pentru dansul pântecului

În semnul şi măsura cetăţii de-o silabă,
Se întorcea pe şesuri războiul din reflex.
Bucolică şi dreaptă, prinţesa mea arabă
Mă rechema exotic, cu un crenel la sex.
Pe care ţărm asiatic
Şi mixt, la ce Bizanţ,
Am priceput heratic
Incestul tău în danţ?
Femelă suzerană, iată aici galopul!
Îl am pe-o mână moale ca toată barba mea
Îţi spintecă o jertfă în temple albe robul,
În fecioria sfântă a coapselor şi grea
Campestru şi sălbatic,
Între oştenii turci,
Pe ţărmul meu asiatic
Cum creşti şi te încurci?
Armură se-mpreună cu za - epitalam
La sceptrul tău oştirea se culcă nebătută
Şi viile plesnite s-au strecurat din cram
În pieptul tău prinţesă, ca într-o alăută.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alexandru Robot din Apocalips terestru (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea ferată

(experiment şi dadaist şi mixt, deloc trist)

se dau următoarele:
o cale ferată un poet şi-o rangă
să se scrie un poem cu bulion
despre spiridon
cu perciuni şi fără mustaţă
dar cu breton
pe calea ferată
un poet zdrobea cuvinte
cu ranga, e bine?
sigur că nu, îmi răspunzi
de ce un poet şi de ce neapărat
dinga-linga-dong-dong-dinga?
cui îi mai folosesc
cuvintele zdrobite
cu limba, dinga-dinga?

cine nu e gata îl iau cu lopata
bolboroseşte din groapă

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă nopţilor de toamnă

În catapetesme stranii se aşterne iarăşi vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranţa reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată şi grădina cu zorele...
"Toate-s vechi şi noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.

În catapetesme stranii se aşterne iarăşi vântul...
Parcă preoţi de lumină, în veşminte ruginii
Vin şi-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume –
Dans de frunze şi de ploaie pe aleile pustii
Se unesc şi-şi dau bineţe, ca un clopot să răsune
Şi vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!