miraculos

Rondel de 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gand frumos
Si ii dedic modesta-mi poezie.

In fata ei eu ma inchin pios
Cat vremea nu e inca prea tarzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.

Cuvintele imi par ca-s de prisos
Si-as vrea sa am mai multa fantezie,
S-o venerez si sa-i aduc prinos;
E si balsam, e si anestezie...

Femeia e ceva miraculos!

rondel de Liviu Sergiu Manolache (8 martie 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Şi îi dedic modesta-mi poezie.
În faţa ei eu mă închin pios
Cât vremea nu e încă prea târzie;

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.
Cuvintele îmi par că-s de prisos
Şi-aş vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez şi să-i aduc prinos;
E şi balsam, e şi anestezie...
Femeia e ceva miraculos!

poezie de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Şi îi dedic modesta-mi poezie.

În faţa ei eu mă închin pios,
Cât vremea nu e încă prea târzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.

Cuvintele îmi par că-s de prisos
Şi-aş vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez şi să-i aduc prinos;
E şi balsam, e şi anestezie...

Femeia e ceva miraculos!

hipersonet de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vişina ta

Sunt vişină-n pârgă,
dulce-acrişoară,
aninată de o crenguţă
a sufletului tău:
cea mai rodnică,
cea mai stabilă
şi cea mai clară
şi, în inima-ţi caldă,
aburind a credinţă,
mă voi coace-n răstimp
miraculos de candid
pentru setea pribeagului
secătuit de arşiţă!

poezie de Iulia Mirancea (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganditorul de la Hamangia

Cu coatele asezate pe genunchi
Si palmele lipindu-le de fata
Priveste ganditorul catre viata
De grija ei s-a aplecat de trunchi.

Mileniile, in zborul lor solemn,
Ca un vartej trecut-au peste el.
Dar ganditorul a ramas la fel,
Curat in cugetarea sa si demn....

Miraculos cum intr-un chip de lut,
O epoca a omenirii a incaput...

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul vestitor

Ghiocel, alb şi plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
şi cu soarele pe vale!

Iar din ochii primăverii
înverziţi în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!

Curajos de când te ştiu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-şi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu
ne împlineşte mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patima izvoarelor

Ca umbra lunii
în caierul nopţii scânteiază,
acolo, vreascuri frânte,
de copita unei căprioare...
Timpul a dat cu osârdă,
curăţenia neprihănitului altar...
viu, Rege neîncoronat al pădurii,
a cărei ofrandă se dăruie,
la stingerea licărului din pupile...
Aici, în căldarea lui Satan,
setoase stele alunecătoare,
prin oglinzile izvorului
Îşi potolesc setea
Şi-şi vând,
Licărul miraculos al fluidului...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul

Alergăm toată viaţa după frumos,
Îl atingem şi apoi dispare.
Reapare în mod miraculos,
Cum l-am putea păstra tot timpul când distanţele ne despart,
Iar oameni falşi ne împiedică să-l atingem odată, şi încă odată.
Dincolo de tristeţea provocată de viaţă,
Păşim demn pe cărările vieţii,
Având în faţă încă o dată Frumosul.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

21-22 decembrie

A fost cândva in România,
Un tărâm miraculos, să şti,
Suflete ce şi-au dorit măreţia,
Acesta era modul lor de a gândi,
Dar in multe forme au afectat românul,
Chiar dacă îi arata lapte şi miere,
Demolându-i sau mutându-i talismanul,
Lăsându-i un gust de fiere,
Acest român se tratează şi se vindecă singur,
Şi la nevoie dă mână cu mână,
Căci nimic nu-i mai de bun augur,
Decât ca Libertatea in urmă să-i rămână.

poezie de Elena Micu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!