Poezii despre minuscul
Rezultate pentru minuscul în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Far
Perfidă,
Marea stă gata
Să-mi ucidă
Farul minuscul de seară
Zvârlit în nisip:
Banalul muc de țigară.
poezie de Mihail Mataringa (25 iunie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp ceresc
Intrând într-o carte ca în niște
cearceafuri curate citind somnul
cu un ochi în lumină și unul în beznă
până când scriitorul și cititorul
se lasă inventați de somn
iar cartea se transformă
într-un minuscul corp ceesc.
poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Augurii inocenței
(fragment)
Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Și-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Și Eternitatea în ora trecătoare.
Și-intregul Paradis locuind o floare.
poezie celebră de William Blake (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
(... minuscul de dragoste)
ni se sărută podul palmelor,
degetele ni se cunosc încet,
falangă cu falangă,
atingere
în atingere,
dans cu aerul,
iar și iar,
luând istoria tandră de la început.
iubinde,
amprentele noastre se caută,
așa cum se privesc
două fotografii în ochi.
ești,
sunt
în gândul sângelui.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brotăcelul
Un copil cu tichiuță
Ține-n mână o broscuță
Și o-ntreabă încetișor:
- Ce-mi cânți astăzi din glăscior?
O baladă, un cântecel
Să pot si eu juca nițel
Sau imi faci un tril ușor
De OAC OAC, în re major?
- Hei fetițo, eu Oac Oac
Sunt un minuscul brotac
Și o să-ți cânt un cântecel
Să poți să-l asculți nițel!
Nu-i un cântec de dansat,
Ci unul de ascultat!
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea jumătății
Jumătatea mea sau jumătatea ta
Este un luceafăr sau o frumoasă stea.
Cealaltă jumătate a jumătății închipuite
E un minuscul fluture cu aripile zdrelite.
Nisipul jumătăților din jumătate
Este clepsidra noastră de păcate.
Nu vreau s-aud de jumătatea vieții,
O vând în morgă, sigur, precupeții!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salba de stele
Țintind cu fulgere-nainte
Pe două piese paralele
Le dăruiesc intens căldura
Făcând pe loc din două una.
Iar chipul meu
De uriaș cum rar se vede
Instantaneu se proiectează
Pe-un perete.
Eu sunt sudorul care știu
Să conduc un minuscul râu
Incandescent, să-l folosesc
Și tot eu știu cum să-l opresc.
Văd marea de stele strălucitoare
Și valuri din nori ce-s trecătoare.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Discul vânăt împinge jarul spre apus.
Ard zările suflând în spuza timpului.
Nisipul din clepsidra zilei s-a tot scurs
Și s-au deschis zăvoarele amurgului.
Lumina palidă mai face-un pas minuscul.
Ar vrea să ardă, resurse nu mai are.
Se mătuiește-n gheare de crepuscul,
În ultim licăr clipește-apoi dispare.
Încrâncenată-i lupta-ngemănării...!
Amurgul piere înghițit de noapte.
Pe cer se-aprinde candela-nserării.
Nimic nu mișcă, e liniște în toate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
... efilat se strecoară o rază dup-o pleoapă de nor, fir minuscul
ca o band-alburie de ceață prin volute de jar mișcătoare în tonuri
și fundalu-explodează de-un grena înroșit ca o aplică pe bolta-n cutremur
ce se stinge-nspre negru, până raza-i doar punctul micronic, rubinul tiarei de tronuri...
mă privesc ochi-n ochi c-o oglindă arămie licărind de fiori, c-un mic tremur...
este-n sânge crepuscul!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantera
Privirea ei de gratii atâta s-a lovit
încât în ea nimic nu mai păstrează.
Și parcă mii de gratii tot trec necontenit
și după gratii lumea încetează.
Al pașilor puternici mers mărunt
ce-ntr-un minuscul cerc se învârtește
e ca un dans al forței în jurul unui punct
în care-o amețită voință s-odihnește.
Dar vălul ochiului, din când în când,
se-nalță. O imagine pătrunde,
prin liniștea-ncordată a trupului trecând,
și piere-n golul inimii profunde.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >