Serioase/triste despre minuscul
Rezultate pentru minuscul în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Q (către Worf): Creier minuscul! Urlă la mine! Arată-mi că îți pasă!
replică din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sedus de praxis
Pământul execută
Un joc eliptic
Sinonim cu voința
Minuscul printre aștri
tanka de David Boia (9 mai 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emblema apei
ocean pur dar minuscul
în picătură.
haiku de Ghe. Daniel Dumitrașcu
Adăugat de Ghe. Daniel Dumitrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Augurii inocenței
(fragment)
Să vezi Lumea în grăuntele minuscul de nisip
Și-întregul Paradis locuind o floare,
Strânge-n palma mâinii Infinitul fără chip
Și Eternitatea în ora trecătoare.
Și-intregul Paradis locuind o floare.
poezie celebră de William Blake (1863), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brotăcelul
Un copil cu tichiuță
Ține-n mână o broscuță
Și o-ntreabă încetișor:
- Ce-mi cânți astăzi din glăscior?
O baladă, un cântecel
Să pot si eu juca nițel
Sau imi faci un tril ușor
De OAC OAC, în re major?
- Hei fetițo, eu Oac Oac
Sunt un minuscul brotac
Și o să-ți cânt un cântecel
Să poți să-l asculți nițel!
Nu-i un cântec de dansat,
Ci unul de ascultat!
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantera
Privirea ei de gratii atâta s-a lovit
încât în ea nimic nu mai păstrează.
Și parcă mii de gratii tot trec necontenit
și după gratii lumea încetează.
Al pașilor puternici mers mărunt
ce-ntr-un minuscul cerc se învârtește
e ca un dans al forței în jurul unui punct
în care-o amețită voință s-odihnește.
Dar vălul ochiului, din când în când,
se-nalță. O imagine pătrunde,
prin liniștea-ncordată a trupului trecând,
și piere-n golul inimii profunde.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Rodica Elena Lupu
Monolog 2
casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul intra ca-ntr-o matcă
mă făceam mică / ieșeam din mine până la ultima matrioșkă
până la ultimul sânge și ultima adrenalină
până la cea din urmă carceră
deveneam
invizibilă / mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume
condiția de femeie... / doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui
în agonia aerului devorat
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paiața
Ca un clown privește lumea
Saltimbanc fără scăpare
Tu să râzi, să râdă alții
Râdeți toți în gura mare.
Viața este ca balonul
Îndesat cu aer, plin
Vesel se înaltă-n sfere
Fericit de-al lui destin
Dar ajunge-un vârf minuscul
Dintr-un ac plin de rugină
Și, cu-o găurică mică,
Îl aruncă jos, în tină.
Acul nu-i ce-a fost odată.
E acrit, bolnav și rău
Nu mai are nici ureche
Dar a-nfrânt destinul tău.
Tu apropiete-n grabă
Saltimbanc cu râs pe față
De balonul care moare
Și insuflă-i din nou viață
[...] Citește tot
poezie de Jan Lulu Stern
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalității; el devine obiectul propriului dramatism interior și viața lui este o penitență. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăiești, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viața din spatele ușii încuiate.
Nevăzându-te nimeni, suporți toate aceste senzații nebune. Plutești într-un ocean stăpânit de flăcări și în acelasi timp într-o mare ucisă de gheață, visând o moarte de vis. Viața se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendența flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >