micime

Pământul (după un aforism al Elenei Stan)

Dacă ar putea vorbi,
Multe ar mai povesti,
Despre-a omului micime
Şi de-a omului cruzime.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (14 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudocriticii literari

Ei sunt convinşi ‒ e a lor dramă ‒
C-au supt, cu laptele de mamă,
Şi dreptul de a-i ataca
Pe autori şi-a-i denigra.

Inculţi, făţarnici, agramaţi,
Sunt ignoranţi şi îngâmfaţi,
Şi-s laşi: şi-arată-a lor micime
Ascunşi doar sub pseudonime.

Insultă,-njură şi jignesc,
Când autorii îndrăznesc,
Oricât de mult le face greaţă,
Oglinda să le-o pună-n faţă.

pamflet de George Budoi din Critică şi critici (24 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretinsului "Profesor de mimică", NU da altora lecţii de gramatică când TU EŞTI AGRAMAT. Trebuia să scrii "şacalii TE-AU pus", [...] | Citeşte tot comentariul

Dacă diamantele ar putea vorbi

Dacă ar putea vorbi,
Multe ne-ar destăinui:
Unele-ar vorbi de crime,
Lăcomie şi micime,

Şi de lupte, de războaie,
De cruzime, foc, puhoaie,
Jafuri şi nelegiuiri,
Şi-alte mii nenorociri.

Altele-ar vorbi de fete
Şi de mari iubiri secrete,
De logodne şi de nunţi,
Sâni şi degete, şi frunţi,

De iubirea de soţii,
De palate, bogăţii,
De vedete mari, divine,
De prinţese, regi, regine.

poezie de George Budoi din Pietrele preţioase în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Z)baterea de zi

o lucrătură cu adevărat
minusculă: nu
aproape nimeni n-ar paria pe distinsul poet
într-o cursă de fond cu obstacole permanente
mai degrabă s-ar
încrede mulţimea în vocea forjată a unui
fierar mercenar
(?!) – da
o lucrătură cum nu s-a văzut
publicată vreodată pe motiv de micime a lente
lor sentimente abia exprimate în z
baterea de zi
cu zi către noaptea
acelei creaţii primordiale de un răsunet
mai mult decât centenar

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micime

am intrat şi am ieşit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama şi din tata când ei dormeau într-o nucă

s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identităţile cardurile viaţa
femeile au invadat spaţiile intime
ale bărbaţilor
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre şi umeri
s-au iubit balenele cu peşti feluriţi

am iubit şi eu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăşoară-mă la pieptul tău

Înfăşoară-mă la pieptul tău, în iubirea nemăsurată,
Să simt în mângâiere dragostea înfierbântată,
Izvorând torenţial, în unde, din inima-ţi curată.

Să năruim ne-ncrederea, nesiguranţa-n noi,
Să fim esenţa fulgerărilor din potopul de ploi,
Să fim uniţi în pârgul trăirilor, ca-n poezii, în doi.

Să uităm că-n jurul nostru lumea e-o micime de neatins,
Rana inimii lui Romeo şi Julietei, de ani şi ani, s-a-nchis,
Mă las la pieptul tău, de rana lor, cu drag, să fiu cuprins!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie cu mine

joc
cu soarele
cu pleoapele
cu fiecare treaptă
joc
cu inimă
cu aduceri aminte
cu străfulgerări
adâncimi
joc
cu mii de prilejuri
arcuiri
sâmburi
joc
de ascuns
.........
copilul piteşte mânuţa
cu zgârie nori
către spate
..........

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul nostru

Când se găseşte un pom mai roditor
Ridicat semeţ peste marea anonimă de frunziş
Când scoate capul un pionier răzvrătit
Se găsesc repede câţiva şerpi fraţi să-l sugrume
Bâte prieteneşti şi târnăcoape viclene
Care îl trag din zborul lui obraznic cutezător
Pe fundul sacului golit de vise şi dorinţe
Avem tatuate pe circumvoluţiunile sufletului
Blestemele triste ale Mioriţei
Se urcă veninul colcăind în cazanul spurcăciunii
Vorbe fără rost, păreri fără întrebări, micime
Până când iarăşi suntem nişte râme oarbe
Scormonind acelaşi rahat fără gust din seva naţională

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sancturaniu

Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
şi-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puţin
în irisul ce-ţi descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
şi îşi spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munţi
asemenea pâraielor din amintiri.

De ce aş fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (martie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma...

Mi-e dor de degete-ţi prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ţi din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.

Nu mai am aura de pui
Şi nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăţi, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.

N-aud iubirea-ţi în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...

Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparţin, eşti parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, eşti eu, a mea ma... ma

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!