metafizica

Scriu

împreună cu alfred jarry
trilogia dra
matică ubu ciudata parodie
după macbeth şi suflăm
în ceară modelând cu ştiinţa
soluţiilor imaginare
o
supra - adăugare la metafizică
care se întinde dincolo de metafizică
cum se întinde metafizica din
colo de fizică
din ceară parcă am modela
un personaj un a
mestec faust cu troll
- ul simulez în scris
ştiinţa universurilor paralele
altfel spus, pro
- pune universuri ce se pot
supra - pune peste confuziile mele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica în cercuri

Deschide poarta verilor
Palmele ude fă-le izvoare
Lasă greierii să cânte
Şi fluturii să zboare
Pune metafizica în cercuri
Dând nemurirea păsărilor
Nu te teme de gânduri
Păstrează libertatea
Pământului de sub tălpi
Adună diamante din rouă
Respiră aspiraţii
Închizând poarta ignoranţei
Fără a întreba pe nimeni
De ce?

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Metafizică şi de Angelitate

În dragoste, mai mult ca orişiunde,
de sinucidere, te poţi ascunde
şi poţi să stai acolo mult şi bine,

Sedus total de-o muzică de nai,
lângă un trup frumos cu păr bălai,
cu ochii verzi şi cu picioare fine...

Iar dacă simţi înveşnicirea clipei,
făcând elogiul infinit risipei
seminţelor de dragoste-aruncate,

furându-i fetei dragi din frăgezime,
din afunzime,-apoi din netezime,
ieşi din delir şi-njură, în... Cetate,

De Metafizică şi de... Angelitate!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea cât metafizica iubirii

Lumina alunecă pe gleznele tale,
înfloreşte nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuţi apa
peste care treci cu surâsul subţire
ca o trestie legănată de vânt.

Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băţ întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.

Îţi cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.

În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar aşteptare îngropată-n tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codul de acces este zero

Răsfoind
dosarele nimicului

Am găsit

(Doamne
ce
harababură
metafizică)

Şi geneza

şi
edenul

şi apocalipsa

Probabil

Nimicul

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (7 noiembrie 2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Anonim pe deplin
În ţara nimănui
Fără nici o noimă
Pe tărâmul dezolării
Cu idei diforme
Prin haosul necunoaşterii
Cu retorica interzisă
Şi metafizica zdruncinată
Mai emite în van
Doar interjecţii sterpe
Rătăcind în absolut.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Poezie
exişti pentru a spune-Sunt!
Sfiţească-se paşii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer şi pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l
Din eternitate în eternitate
Aceeaşi închipuire metafizică
Şi ne iartă nouă nemurirea
Şi toamna singuratică din priviri
Şi nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto-cunoaştere

Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mână metafizică
Ridic ferma ca pe-un dop şi văd ca prin sticlă
Ferma în fermă – şi în centru pe mine.

poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafizica glasului

Scrierea este răsuflarea inimii. Prin scriere
omul poate primi oxigen din
copacii păsărilor
din piatra brazilor
din focul apelor.
Prin scris omul îşi definitivează
conturul
şi fundalul
şi idealul
în care nimeni sunt toţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei stele

primesc în tovărăşie
puţine dacă le pui
într-o sanie trasă
sau împinsă de renii vaccinaţi
dacă sunt mici nu reprezintă
carul mic
nici un căpitan nu eşti
dar în ochii tăi sunt scumpul tău
iubitul care strânge stele
de pe cer
e metafizică pură
dar tu nu spui nimic
le accepţi aşa

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!