merita

Se merită...

Se merită să părăseşti cărarea
Ce te conduce la dezastru
Să-ţi schimbi şi gândul şi umblarea
Ce-aduce-n viaţă doar ratarea
Şi să priveşti spre Ceru-albastru.

Se merită să dăruieşti iubirea
S-arăţi mereu un nobil caracter
Celor ce nu-şi cunosc menirea
Şi nici izvorul ce-aduce izbăvirea
Să scoţi din noapte sufletul stingher.

Se merită să răspândim Cuvântul
Ce ne deschide-o nouă viziune
El cu evlavie-nsoţeşte-avântul
Şi-ndeamnă omul să ţină legământul
Să-şi înţeleagă divina misiune.

Se merită să rezidim altarul
Făcut ruină de duhul cerbiciei

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Trăiri înmiresmate (septembrie 2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine?

pentru cine se merită să te schimbi?
să coşi noi trăsături pe trupul încins
trecut prin schimbări
ce nu l-ar fi stins

pentru cine se merită să te schimbi?
când schimbarea-i doar un moft copilăros
de care se bucură
şi-un adult capricios.

poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de Armonic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Eu ştiu că tu nu meriţi dragostea
şi-mi place totuşi să ţi-o dăruiesc;
dar parcă bolta merită vreo stea,
şi totuşi câte-ntr-însa s-oglindesc...

Nu meriţi iarăşi clipele de-acum
şi gândurile bune câte ţi le-am dat,
dar parca merită noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însă e ca soarele,
care ramâne pururea curat
şi dupa ce milos i-a sarutat
leprosului, pe uliţă, picioarele.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită un nume

Privind cerul eminamente
Mai ales la umbra pământului
Se vede puzderie de galaxii
Ca fluturi de lumină
În forme lenticulare
Ele ne dau prezenţă de spirit
Şi intuiţie polivalentă
Fiecare după aptitudini
În funcţie de unghiul de înclinare
Fiecare astru din spaţiu
Aprinde o nouă taină
Peste tot persistă urma creatorului
Favoarea divină se vede
Cel mai bine şi agreabil
Acolo în lumina neînserată
În galaxii fără de număr
Şi stele învăpăiate
Care merită câte un nume.

poezie de David Boia (25 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru o fată

Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime;
Împacă-te cu asta în sufletul tău,
Fata mea dragă, şi nu mai fi furioasă.
Acest adevăr, acest dur şi greu rubin,
Păstrează-l pe obrajii tăi aprinşi,
Îţi va ascunde lacrimile când vei pretinde că nu-ţi pasă.
Păstrează-l când eşti singură
Ca pe un preţios cristal divin.
Scrutează-i depărtările de gheaţă-n anii care vin;
Vei fi fericită privind îndelung senina-i adâncime:
Dacă cineva chiar merită să fie-al tău,
Nu-ţi va aparţine niciodată-n întregime.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Înfrângerea
poate fi şi ea valoroasă.
De aceea
se merită să lupţi
chiar şi cu cei
care pierd

poezie de Krystyna Godlewska din Poza slowami (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vreau să fiu eşarfa ta,
S-atârn de gâtul tău etern...
Iubirea ta merită totul,
Isuse drag, Tu eşti suprem.

poezie de Valeria Mahok (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme ( grook )

Problemele care merită să fie-atacate de noi
Îşi dovedesc meritele lovindu-ne-înapoi.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită

Două pietre din mijlocul unui drum de ţară
îşi aminteau de când erau spălate de un râu.
Una se văita că a ciobit-o o copită, cealaltă
că e mânjită de ulei negru de motor.
Mai încolo, o băltoacă afurisea o balegă
care îi otrăvise apa de ploaie.
De-o parte şi alta a drumului,
un plop uscat era jelit de un tei jumulit de flori
şi de un dud plin de omizi şi vrăbii de mahala.
Cicoarea suferea că e ştrangulată de volbură
lângă trei maci şi o urzică neierbicizate.
Lacome insecte de toate felurile,
ca nişte pixeli, în mişcare browniană,
scăpaţi din ecranul cerului,
căutau ce le trebuie să mai existe în softul naturii.
Băgat sub o părlărie de paie cu o margaretă,
îmi plimbam umbra dimineţii
exilată din viaţa citadină,
să mă conving că nu sunt de-a locului,
dar merită să revin.

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu merită nisipul şi nici valul
Să îţi atingă gleznă, umbletul
Călcâiul gol şi chipul ca opalul
Ţi le sărută-n grabă vântul, vuietul.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!