Serioase/triste despre mercur
Rezultate pentru mercur în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Eminul eminului sfânt
Emin al eminului sfânt
Cu ce-ai greșit pe pământ?
Să te chinuiască-n mercur
Pentru adevărul pur...
Ce-l vedeai printre obscur
Printre curve și mișei
Râspândind vers de tei
Cu buciumul de condei..
Îți vor plăti cu toții
Când vei vedea cum hoții
Se vor ruga, idioții
Să nu-i arzi cu raze
Când le va sosi timpul
Să-ntâlnească Luceafărul..
Printre îngeri măreț poet
Judecându-i cu drept...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritmuri pentru nuntile necesare
Capăt al osiei lumii!
Ceas alb, concis al minunii,
Sună-mi trei
Clare chei
Certe, sub lucid eter
Pentru cercuri de mister!
An al Geei, închisoare,
Ocolește roatele interioare:
Roata Venerii
Inimii
Roata capului
Mercur
În topire, în azur,
Roata Soarelui
Marelui.
I
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Se știe că pe Venus, Mercur și pe celelalte planete ale sistemului solar (cu excepția "planetei roșii") nu au existat niciodată forme de viață inteligentă, fiind puțin probabil (dar nu imposibil) să se fi născut vreo formă de viață în general, datorită condițiilor nefavorabile.
Dan Apostol în Urme de pași în cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esec
singuratate,
tristete si amar
atat am primit de la
omul viselor
nimic mai mult pentru
fata cu lacrimi de mercur
aruncata intr-o temnita blestemata
unde esecurile vietii
o ataca in fiecare noapte.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aura
Mire, văzut ca femeiea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aura
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aura
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aura
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu din vol. Joc secund (1930)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... a împietrit o lacrimă în pieptul meu
și eu mă simt ușor și lumile mai greu
inspiră veșnicie din note cristaline
ce stau înșiruite pe hrinca mea de pâine
pe drumul colbuit dispar cu pas abrupt
în freamătul tristeții din ochii mei erupt
și zarea cenușie se trece-n negru pur
de undă stacojie și valuri de mercur
și soarele se lasă încet pe asfințit
din lacrimă și suflet să soarba infinit...
poezie de Iurie Osoianu (18 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >