Toate rezultatele despre masacra
Există articole în Blog despre masacra.
Rezultate pentru masacra în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Aceia care ucid animale și le consumă carnea vor avea cu atât mai mult tendința de a-și masacra semenii.
citat clasic din Pitagora
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- război
- Războiul este masacrul oamenilor care nu se cunosc, în avantajul oamenilor care se cunosc, dar care nu se vor masacra.
definiție celebră de Paul Valery
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Criza spiritului si alte eseuri" de Paul Valery este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cum poți să fii român? - Era o întrebare la care nu puteam să răspund decât printr-o durere de fiece clipă. Urându-i pe ai mei, urându-mi țara și țăranii ei atemporali, îndrăgostiți de toropeală și crăpând de stupizenie, mă rușinam că mă trag din ei, îi renegam, refuzam să accept subeternitatea lor, certitudinile lor de larve osificate, visarea lor geologică. În zadar le căutam pe chip freamăul sau semnele revoltei: în ei, vai! murea încet maimuța. La drept vorbind, nu aparțineau oare regnului mineral? Neștiind cum să-i scutur, cum să-i însuflețesc, îmi trecu prin minte să-i extermin. Dar nu poți masacra pietrele...
Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Mi-a obosit cuvântul...
Mi-a obosit cuvântul și-n tăcerea sacră,
Privește cu ochi triști voința ce masacră
Și vis și bucurie și vers înflăcărat,
Și șade-ngenuncheat, tăcut de-mpovărat.
Și-atâtea răni pansase în versuri zâmbitoare,
Și n-a spus niciodată că și pe el îl doare
Și sufletul și fila și soarta ce pălea
Într-o revoltă mută că-i strâmbă, da de rea!
Mi-e istovit cuvântul și-l las să stea cuminte,
Într-un ungher ascuns, golit, fără veșminte,
Să-și bandajeze suflet și răni să-și oblojească,
Că e așa mâhnit, de nu vrea să-mi vorbească...
Mi-a obosit cuvântul... retras, cu slăbiciune,
Îl mângâi ca o mamă, și spun o rugăciune,
Să-i dea Domnul speranță și zvâc animator,
Să-l scot din letargie că făr* de el, eu mor...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!