mama si fiica

Fiica: Mamă, îl iubesc pe vecinul nostru.
Mama: Ar putea fi tatăl tău.
Fiica: Nu vârsta contează!
Mama: Cred că nu m-ai înţeles...

replici
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica: Mamă, mamă, uite, vine tata!
Mama: Pe care trotuar?
Fiica: Pe amândouă...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama (către fiică): Găseşte-mi şi mie un tip, printre prietenii tăi.
Fiica: Da' tata ce are, de ce nu-ţi mai place?
Mama: E însurat.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă... până se ajunge la o singură mamă, una imensă...

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Dana Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnambule

În oraşul meu trăiau o femeie şi fiica ei,
şi-amândouă erau somnambule.

Într-o noapte, când tăcerea era stăpâna lumii, mamă şi fiică,
mergând în somn, s-au întâlnit în grădina lor învăluită-n ceaţă.

Şi mama a vorbit, şi-a spus: "În sfârşit, în sfârşit, duşmanca mea!
Tu, cea care mi-ai distrus tinereţea – care ţi-ai clădit viaţa
pe ruinele vieţii mele! Te-aş putea ucide!"

Şi fiica a vorbit, şi-a spus:" O, femeie odioasă, egoistă şi bătrână!
Tu stai între libertatea sinelui meu şi mine!
Viaţa mea nu-i decât ecoul vieţii tale insipide. Vede-te-aş moartă!

Chiar atunci a cântat cocoşul, şi-amândouă femeile s-au trezit.
Mama a întrebat cu blândeţe, "Tu eşti, dragă?"
Iar fiica i-a răspuns cu blândeţe, "Da, dragă."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul, ca o renunţare

Neîndoielnic, între-nflorire şi rod
e o armonie a sublimului,
amintindu-ne obsesiv de setea din vis.
Numai aprilie adună-n cuvinte
lumina dumbrăvilor stelare.

Mamă şi fiică, fiică şi mamă
renăscând în zile şi nopţi irepetabile,
odată cu plânsul extatic al ploii.

Printre copacii de ceară
ţi-am strigat numele
şi-am haşurat în grabă
scara pe care urc şi cobor
în propria-mi carne.

poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însurătoare

Aşa carevasăzică...
Să o pun de-nsurătoare -
Vreo babă mai... tinerică
Ori vreo tinerea... mai mare!

Stau în dubii. De ce oare?
Ori e mamă ori fiică,
E tot plină de ardoare
Când se face lampa mică!

Apoi... trece vremea! Cică...
Ce se naşte mai şi moare.
Cine-ţi dă, la o adică,
De te duci, o sărutare?

Mă îmbrac a sărbătoare
Cu colţuni şi cu opincă
Şi cât e ziua de mare,
Cercetând mamă, fiică,
Tot găsesc, eu fac prinsoare!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica: Nu-i aşa, mamă, că tata arată foarte distins, destul de tânăr încă, chiar şi cu părul cărunt?
Mama: Da, aşa e. Şi asta datorită mie.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă fiică a naturii

Stropi de ploaie cad peste chipul tău
Ca lacrimele care curg
Din ochii lui Dumnezeu.

Vântul te leagănă uşor,
Precum adoarme mama al său odor.
Soarele îţi admiră faţă
Şi privighetorile îţi dau bună dimineaţa.

Eşti o casă pentru păsările cereşti
Ca o mamă bună pentru oameni
Şi vieţuitoarele pământeşti.

Binecuvântată eşti de cel de sus
Pădure verde, pădure
Ca luceafărul care a răsărit şi încă n-a apus.
Eşti cea mai frumoasă fiică a naturii.

poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunata Ina Polek

Minunata Ina Polek
Îi plăcea să stea la fereastră,
Elegant, picior peste picior
Zâmbind propriilor gânduri.

Minunata Ina Polek
Era cunoscută în oraş ca o fată hippi,
Mirosea a geranium, a marihuana
Şi a vise imposibil de distrus.

Minunata Ina Polek
Ieşea adesea din casă,
Se întorcea dimineaţa şi iar ieşea.
Absenţele ei se prelungeau, uneori,
Dar tatăl şi fiica ei se descurcau.

Fiica se temea tot timpul pentru mamă,
Ca nu cumva vreun iresponsabil şi prost
să o rănească.
Atunci, copilăreşte se ruga la doi Dumnezei –

[...] Citeşte tot

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să cred, My Sir, că nu m-aţi înţeles! бірақ, әрине, că propuneam distinsei audienţe visuale un sens figurativ; [...] | Citeşte tot comentariul