magnet

Toamna...

în asfaltul răcit bine
se aud tocuri.
În pantofi de lac, negrii
flecurile cântă rapsodii
în re-major şi re-minor.
Vântul frunza-n foşnet
o adie şi părul mi-l despică.
Pământul ca un magnet
atrage covor multicolor de frunze.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa roşie

în baza de date a lui Dumnezeu
inima mea e mereu şarjată
dacă îndreptându-mă totuşi
de odaia în care picură neâncetat hemoglobina
un magnet nevăzut mă ţine
pe circumferinţa verde
a satului de munte
unde lucrază mirific
aerul bine oxigenat şi
mi se pompează în infrastructură
combustia de a doua zi.

poezie de Ion Scorobete
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintâi

Iubirea-ncepe ca un joc
Când toţi hormonii dau în foc;
Un diamant într-o privire
Poate fi zâmbet sau jertfire,
Magnet în două fiinţe, pure
Să-i fericească sau să-ndure.

Turnată-n plasmă ireală,
Imaginea ei virtuală
De-o veşnicie e cântată
Şi nu se uită niciodată!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul din lentilă...

se pune în semi-lună,
noaptea-n soarele din bec
doar cu dioptrii s-alerg.
Gândul face pârtii pe hârtie,
atras ca un magnet.
Cuvintele dansează-n
hora poeziei cu viteza luminii.
Mirosul de cerneală
îmi stă brodat pe faţă.
Orele zboară ca vântul!...
Dimineaţa îşi varsă
lacrima în gura ierbii.
Rimelul cade greu pe gene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu (30 mai 2016)
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tutunul este-o iarbă spurcată

Tutunul este o iarbă spurcată,
Îmi place.
De altfel el nu satisface niciodată nevoi normale.
Îmi place.
Te face subţire şi-alert, te face zvelt.
Te face uşor, gata de zbor – un avion pe pistă, un atlet.
E cel mai convingător lucru. Un magnet.
Îmi place.

poezie de Graham Lee Hemminger,1859-1950, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia

Apă, marmură şi tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roţi sau de potcoave;
Oraş nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereţi de palat şi-acoperişuri ca nişte etrave.

În apele sterpe şi-n neclintirea minerală
Lipseşte reproşul unui fir de iarbă, nici lotuşi nu-s;
Oraş fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuşi, sieşi îndeajuns.

poezie de Arthur Symons, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul morţii concrete

Cu parfumu-ţi de-absintină,
Tu m-atragi ca un magnet,
Ochii tăi de cabernet,
Răspândesc lumină lină...

Silueta-ţi feminină
Se pliază pe-un sonet,
Cu trei paşi de menuet,
Printr-o fantă de lumină!

Când ne-om întâlni la cină,
Vei veni cu un stilet,
Ca să mi-l înfigi, străină,

Drept în inimă – discret,
Tu, prinţesa mea divină,
Să mă vezi murind concret!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaloid

Noi infuzăm atomului dinamică

elastici constructivi
plămânii oraşelor
vertebre de bronz
muşchii schije de platină
suntem aorta zilei
mâine vor icni alţii
sportsmani
vom răscoli straturile geologice
cu râvnă de metal
vibranţi
prin latitudini
arteră de magnet
sânge
vertigiune
incandescenţă
respiraţie
viaţă ruptă din fuse
oţel

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din 75 HP (octombrie 1924)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia

Apă, marmură şi tăcerea captând ca un magnet,
Nespartă de roţi sau de potcoave;
Oraş nufăr, mai mult reflectat decât concret,
Pereţi de palat şi-acoperişuri ca nişte etrave.

În apele sterpe şi-n neclintirea minerală
Lipseşte reproşul unui fir de iarbă, nici lotuşi nu-s;
Oraş fără semne de bucurie sau de oboseală,
Departe de el însuşi, sieşi îndeajuns.

poezie de Arthur Symons, 1865-1945, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgulă

în sertarul cu vise şi copilării
se ascunde bucata pe care am decupat-o
din apus
aseară

poate că pânzele de păianjen de pe ceasornic
cele ce atrag ca un magnet
chiar ele
poate că-şi vor ţine ghearele deoparte

visele şi incertitudinile vor rămâne neatinse
ca fiecare zi de iarnă
muiată-n sânge
să-mi lege un mărţişor la gât
unul în formă de virgulă

întotdeauna să ţin minte
că lacrima literaturii îmi aparţine
şi eu îi aparţin

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!