justificare

3

Vorbesc despre noi rimele ridurilor

Comuniune fraternă la frângerea pâinii
Propria goliciune
Misterios abis în sens invers
Indiscret paradox
În lumină şi în moarte
Indiferent de morala creştină
Exigente umbre pe aorta concretă

Eşti toate iubirile mele
Alienantă justificare.

poezie de Iulia Mindrean (12 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graffiti

Viaţa este un trandafir,
la care fiecare petală este o iluzie
şi fiecare spin e o realitate.
(Alfred de Musset)

Se făcuse în calotă o basea
cu sfera neagră,
dar umbra sta pe zid
şi strig la ea:,, Petrece,
jefuirea de personalitate
nu adaugă culoare unei vieţi!"
Nimic.
Aş vrea... ce ea nu vrea,
dar verbele n-au rezonanţă
pe-azoica bucată de tărâm.
O deplâng. Încet,
renunţ să-i fiu justificare
sub cerul vechi,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

Mândreţe de bărbat, de ce îţi iroseşti
Această frumuseţe moştenită?
Natura-ţi împrumută, nu-ţi dă fiindcă cerşeşti,
Şi doar cel care dă-napoi profită.
Şi-atunci, frumos avar, de ce batjocoreşti
Acest belşug ce ţi s-a dat din plin?
Orgolios zaraf, şi de ce cheltuieşti
O sumă mare, dar trăind meschin?
Şi nu e un secret, când ştii numai de tine
Pe eu-l tău ascuns îl vei trăda,
Iar când natura te va lua la sine
Tu ce justificare îi vei da?

Căci frumuseţii-n groapă-i faci sălaş
În loc s-o moştenească un urmaş.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Anomalie normală"

Că e nebun, nu dau crezare,
Acelor zvonuri, dar constat,
Că tipul e puţin sonat,
Zicând că mă-sa-i fată mare
Şi totuşi, semne de-ntrebare
Se nasc în mod inopinat
Că-n logică n-a derapat,
Nu sunt şi alte probe clare
E totuşi o justificare,
Aşa cum el a explicat,
Dar lumea nu-i dă ascultare
-E-un obicei cam perimat-:
Şi-o mamă este fată mare,
Când e copilul înfiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Titu...

Si acum, Titu, aş vrea sà-ţi vorbesc tăcînd cîteva vorbe despre tăcere.
Adevărata tăcere nu este aceea cînd se întrerupe muzica sau cînd se rupe în două zgomotul.
Adevărata tăcere este numai acea tăcere cînd ti se întîmplă, dacă ţi se întîmplă,
să asculţi sufletul tău îndrăgostit de altcineva decît de tine însuti.
Ce măretie!
Ce justificare a dreptului de a exista!
Acum, tac.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoism

Cu-nconjur de-atât mult
suntem atât de singuri
când verb "te văd", "te-ascult",
e-o aiurea; a febrei... friguri!

Nu e nimic ofertă
din pur benevolat;
doar pânda stând inertă
de-un ţel mult aşteptat!...

... Şi-nvăluitu-n fum
că "timpu-ţi dăruieşti"
-ce-ţi trece orişicum-
crezând că răsplăteşti!...

E doar justificare
de lipsă d-altruism
etern; care pe care,
simbol de egoism!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egocentrism

Cu greu acceptă omul vreo schimbare
Când trebuie s-o facă-n viaţa lui,
Dar ar impune-o, cu sila, orişicui-
De ar avea, sau nu, justificare!

Doar pentru el stau toate în picioare,
Ce-i hotărât nu are căpătâi,
Că el e argumentul cel dintâi-
Şi-l apără, oricând, cu-nverşunare!

Să schimbe vreo idee?... doar la alţii!
El vrea să fie veşnic etalon,
Scorţos şi inflexibil Ciceron-
Moralizând orice, ca toţi pedanţii!

Şi-aşa, cu ochi de Argus daltonist-
Îi creşte doar orgoliul... ca un chist!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viaţă
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpi

În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.

Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credinţă,
Sau atestat de elocinţă...
Cel mai adesea-i o încercare.

Arar zis, nevinovăţie,
Dar şi la lipsă, o asumare,
Doar parţială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.

Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentinţa luată.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare

Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.
De vreme ce Pământul şi Cerul iubesc vinul,
Ar fi cuminte ca muritorul iubitor de vin să se ruşineze?
Aud că transparentul vin,
La fel ca tămăduitorul, are darul de a calma şi de a alina;
Se spune că fantezia lui grandilocventă este bogată
Asemeni minţii fertile a înţeleptului.
Amândoi, tămăduitorul şi înţeleptul, sunt mereu însetaţi –
De ce am căuta clarvăzători printre zâne şi zei?
Trei cupe deschid larg uşa paradisului;
Bea o carafă plină şi universul îţi aparţine.
Deşi extazul dăruit de vin este nemărginit,
Abstinenţii nu-l vor cunoaşte niciodată.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între... timp

Între... timp, adică atunci când nu mai e deloc,
sau nu e afectat a ceea ce era predestinat uitării,
nu se-ntâmplă nimic -şi-i foarte natural- nu-i ioc;
e vid de corp, de "este", vreo himeră-gând... E relaş căutării.

Şi în tot acest răstimp care nu-i timp în sine,
totuşi se trece... Restul stă prins inert, nepregătit,
"a l'improviso"-n pleonasmul de surpriză intervine
cu scuza de rigoare, că totul s-a schimbat... tacit.

Parcă-i un iniţiator de rău ascuns, vrut pe furiş,
transmis atât de calculat să fie implacabil "prea târziu",
tot petrecut între jaloane inventate într-un păienjeniş
din care din cocon se metamorfozează sabia Damocles pentru... ageamiu.

Deci e-o justificare când inexistentul ciob, spărtura de refuz, e strassul de-un... geamgiu.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!